eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție caine


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Câine [ câi-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU câine PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului caine în mai multe dicționare

Definițiile pentru caine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
CẤINE
   
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CẤINE:
CẤINE, câini, substantiv masculin

1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).
       • Expresia: (ironic) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (ironic) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug.
♦ Epitet dat unui om rău, hain.

2. Compuse: (popular) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Variante: (regional) cấne substantiv masculin]

– latina canis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

câine
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru câine:
câine substantiv masculin [Atestat: MOXA, 363/29 / V: (reg) câne / Plural: caineni / Etimologie: moștenit din latinescul canis] 1 Mamifer carnivor din familia canidelor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris) 2 (Im; îe) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca cainele cu pisica sau a se mânca ca cainenii Se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc și se ceartă întruna. 3 (Îe) A tăia frunză la caineni A trândăvi. 4 (Îae) A nu avea nici o ocupație. 5 (Îe) A trăi ca cainele la stână A trăi bine. 6 (Îe) Nu e nici caine nici ogar Nu are o situație clară. 7 (Îae) Nu aparține unei categorii determinate. 8 (Îe) Nu-i numai un caine ciunt de coadă Aspectul în discuție este comun și altora. 9 (Îe) Viață de caine Viață grea, plină de lipsuri. 10 (Im; îe) Umblă cainenii cu covrigi (sau colaci) în coadă E mare belșug. 11 Epitet dat unui om rău. 12 (Ast; pop; îc) cainele-Mare Numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius). 13 (Ast; pop; îc) cainele-Mic Numele unei constelații boreale, situate între Hidra și Orion. 14 (Zlg; îc) caine-de-mare Rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achantias vulgaris). 15 (Ent; îc) cainele-babei Larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. 15 Masa de lucru a dogarului.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CẤINE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CẤINE:
CẤINE, câini, substantiv masculin

1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).
       • Expresia: (ironic) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nicio ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (ironic) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug.
♦ Epitet dat unui om rău, hain.

2. Compuse: (popular) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Variante: (regional) cấne substantiv masculin]

– latina canis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CÂINE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÂINE:
CÂÍNE cainei m.

1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit și folosit la pază, vânătoare etc.
       • Nici caine nici ogar se spune despre omul care nu are o poziție bine determinată. A tăia frunze la cainei a se ocupa cu nimicuri. A trăi ca caineele cu pisica (a se mânca ca caineii) a fi în relații rele; a se dușmăni. (Undeva) umblă caineii cu colaci în coadă se spune când cineva crede, că undeva se trăiește foarte bine. Nu-i numai un caine scurt de coadă mai sunt oameni sau situații de felul acesta.

2) figurat Om rău, câinos.
       • Porc de caine om ticălos. Coadă de caine om de nimic. 3): caineele-Mare constelație boreală în care intră și Sirius. cainele-Mic constelație boreală între Hydra și Orion. caine-de-mare rechin din Marea Neagră de talie mică și culoare albastră-cenușie. /<lat. canis
Forme diferite ale cuvantului caine: cainei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

câine
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru câine:
câine substantiv masculin, plural câini
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CAINE'
CĂINÁcâinárCĂINÁREcâinăríeCÂINEcâine-câinéștecâine-lupCÂINE-TĂTĂRÉSCcâineán

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL câine
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului câine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Câine substantiv masculin [Atestat: MOXA, 363/29 / V: reg câne / Plural: câineni / Etimologie: moștenit din latinescul canis] 1 Mamifer carnivor din familia canidelor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc.
ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinenii Se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc și se ceartă întruna.
3 Îe A tăia frunză la câineni A trândăvi.
5 Îe A trăi ca câinele la stână A trăi bine.
6 Îe Nu e nici câine nici ogar Nu are o situație clară.
8 Îe Nu-i numai un câine ciunt de coadă Aspectul în discuție este comun și altora.
9 Îe Viață de câine Viață grea, plină de lipsuri.
10 Im; îe Umblă câinenii cu covrigi sau colaci în coadă E mare belșug.
12 Ast; pop; îc câinele-Mare Numele unei constelații boreale din care face parte și Sirius.
13 Ast; pop; îc câinele-Mic Numele unei constelații boreale, situate între Hidra și Orion.
14 Zlg; îc câine-de-mare Rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale Achantias vulgaris.
15 Ent; îc câinele-babei Larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete.
CÂÍNE câinei m.
       • Nici câine nici ogar se spune despre omul care nu are o poziție bine determinată.
A tăia frunze la câinei a se ocupa cu nimicuri.
A trăi ca câineele cu pisica a se mânca ca câineii a fi în relații rele; a se dușmăni.
Undeva umblă câineii cu colaci în coadă se spune când cineva crede, că undeva se trăiește foarte bine.
Nu-i numai un câine scurt de coadă mai sunt oameni sau situații de felul acesta.
       • Porc de câine om ticălos.
Coadă de câine om de nimic.
3: câineele-Mare constelație boreală în care intră și Sirius.
Câinele-Mic constelație boreală între Hydra și Orion.
Câine-de-mare rechin din Marea Neagră de talie mică și culoare albastră-cenușie.
Câine este larva unor fluturi de noapte.

GRAMATICA cuvântului câine?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului câine.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul câine poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul câine sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul câine are forma: câini
    VEZI PLURALUL pentru câine la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE câine?
Vezi cuvântul câine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul câine?
[ câi-ne ]
Se pare că cuvântul câine are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL câine
Inţelegi mai uşor cuvântul câine dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație
A trăi ca câinele la stână = a trăi bine
Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară
Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora
Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri
Ironic Umblă câinii cu covrigi sau colaci în coadă = e mare belșug
Compuse: popular Câinele-Mare = numele unei constelații boreale din care face parte și Sirius; Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale Achanthias vulgaris; câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete
A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nicio ocupație
A trăi ca câinele la stână = a trăi bine
Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară
Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face
Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri
Ironic Umblă câinii cu covrigi sau colaci în coadă = e mare belșug
Compuse: popular Câinele-Mare = numele unei constelații boreale din care face parte și Sirius; Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale Achanthias vulgaris; câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete
Entomologie câinele-babei = regional molie, mâța-popii
Astronomie câinele-mare = popular dulăul articulat; câinele-mic = popular cățelul articulat



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL câine

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi ca de împrumut sau apărea de împrumut?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
sistem de contabilitate în care conturile poartă numere simbolice, aceleași în toate întreprinderile și instituțiile
cu zgomot mare, cu scandal
a nu i se potrivi cuiva
a nu spune nimic, a nu scoate nici o vorbă, a tăcea chitic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?