 | as |
|
| Călăuză [ că-lă-u-ză ] VEZI SINONIME PENTRU călăuză PE ESINONIME.COM definiția cuvântului calauza în mai multe dicționareDefinițiile pentru calauza din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZĂ: CĂLĂÚZĂ, călăuze, substantiv feminin 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și a-i da explicațiile necesare; ghid. Luați-mă și pre mine călăuză, cunosc bine pre sus, spre padină. DUMITRIU, vezi L. 69. Titu deveni călăuza lui Belciug în București. REBREANU, R. I 283. V-ați lăudat... Că ne-ți da o călăuză bună, Să ne ducă pe calea care-o fi bună. TEODORESCU, P. P. 180. La satul care se vede, călăuză nu trebuie. • (Titlu dat unor cărți care cuprind îndrumări practice) Călăuza tipografului. Călăuza bibliotecarului. 2. Persoană, prin extensie organ, teorie, doctrină, învățătură etc. care orientează sau îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător ideologic. Comuniștii din toate țările vor studia cu nesaț documentele Congresului [al XIX-lea al P.C.U.S.], găsind în comoara inepuizabilă a experienței partidului lui Lenin și Stalin o călăuză sigură pentru propria lor activitate. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 8. Agitatorii trebuie să pună în lumină însemnătatea legăturii strînse între partid și masele largi de oameni ai muncii: să arate maselor că, avînd în frunte o călăuză încercată ca partidul, poporul poate să învingă orice greutăți, să înfăptuiască cu succes țelurile pe care și le-a pus înainte. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. – Variantă: călăúz (SADOVEANU, despre P. 177) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru călăuză: călăúză (-ze), substantiv feminin – Ghid. – Variante călăuz, substantiv masculin Mr., megl. călăuz. limba turcă kila(v)uz (Șeineanu, II, 76; Meyer 167; Lokotsch 1276); conform limba neogreacă, albaneză kaljaus(ë),, limba bulgară, limba sârbă, poloneză kalauz, în limba maghiara kaláusz. Este unul din puținele cuvinte care aparțin forme prin formă și m. prin sens, cum sînt: calfă, catană, sentinelă. – derivat călăuzi, verb (a conduce, a îndruma); călăuzitor, adjectiv (care călăuzește). Forme diferite ale cuvantului calauza: calauza-ze Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZĂ: CĂLĂÚZĂ, călăuze, substantiv feminin 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid. 2. Persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător. 3. Îndreptar, ghid. [Variante: călăúz substantiv masculin] – Din limba turcă kılavuz, limba neogreacă kalaúzis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZĂ: CĂLĂÚZĂ, călăuze, substantiv feminin 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid. 2. Persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător. 3. Îndreptar, ghid. [Variante: călăúz substantiv masculin] – Din limba turcă kılavuz, limba neogreacă kalaúzis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZĂ: CĂLĂUZĂ s. 1. ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livresc) vademecum, (învechit) praveț. (O calauza editată pentru turiști.) 2. ghid, îndrumător, (livresc) cicerone. (X este calauza într-un muzeu). 3. îndrumător, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livresc) mentor, (învechit și fam.) dascăl, (învechit) povață, tocmitor. (X îi servește drept calauza.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZĂ: CĂLĂÚZĂ, călăuze, substantiv feminin 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și a-i da explicațiile necesare; ghid. 2. Persoană, prin extensie, organ, teorie, învățătură etc. care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător. [Variante: călăúz substantiv masculin] – limba turcă kılavuz. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZĂ: CĂLĂÚZĂ1 calauzae forme 1) Persoană care conduce un grup de turiști sau de vizitatori, dând explicațiile necesare; ghid. 2) figurat Îndrumător (persoană, învățătură, teorie etc.) în viață sau într-un domeniu de activitate. [G.-D. călăuzei; silabe -lă-u-] /<turc. kilavuz, limba neogreacă kalaúzis Forme diferite ale cuvantului calauza: calauzae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călăuză: călăúză substantiv feminin [Atestat: PALIA (1581) 208 / P: calauzală-ucalauza / V: calauzaúz / Plural: calauzaze Etimologie: tc kylavuz, ngr ϰαλομζις] 1 Conducător. 2 Persoană care însoțește pe cineva pentru a-i arăta drumul și pentru a-i da indicațiile și explicațiile necesare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZĂ: CĂLĂÚZĂ2 calauzae forme figurat Lucrare în care se dau îndrumări într-un domeniu; îndreptar; îndrumar; ghid. [silabe -lă-u-] /<turc. kilavuz, limba neogreacă kalaúzis Forme diferite ale cuvantului calauza: calauzae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călăuză: călăúză substantiv feminin, genitiv dativ articulat călăúzei; plural călăúze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călăuză: călăúză substantiv feminin, genitiv dativ articulat călăúzei; plural călăúze Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CALAUZA' CALÁTOSCALATRAVACĂLĂUCĂLĂÚZCĂLĂÚZĂcălăuzéscCĂLĂUZÍCĂLĂUZÍREcălăuzit |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL călăuză Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călăuză dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O călăuză editată pentru turiști. X este călăuză într-un muzeu. X îi servește drept călăuză. CĂLĂÚZĂ1 călăuzăe forme 1 Persoană care conduce un grup de turiști sau de vizitatori, dând explicațiile necesare; ghid. Călăúză substantiv feminin [Atestat: PALIA 1581 208 / P: călăuzălă-ucălăuză / V: călăuzăúz / Plural: călăuzăze Etimologie: tc kylavuz, ngr ϰαλομζις] 1 Conducător. X îi servește drept călăuză. CĂLĂÚZĂ2 călăuzăe forme figurat Lucrare în care se dau îndrumări într-un domeniu; îndreptar; îndrumar; ghid. |
GRAMATICA cuvântului călăuză? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călăuză. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul călăuză poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE călăuză? Vezi cuvântul călăuză desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călăuză?[ că-lă-u-ză ] Se pare că cuvântul călăuză are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL călăuză |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Valoare imobiliară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul călăuză are forma: călăúze
