 | as |
|
| Cămin [ că-min ] VEZI SINONIME PENTRU cămin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului camin în mai multe dicționareDefinițiile pentru camin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂMIN: CĂMÍN, (1, 4) căminarii (2,3) cămine, substantiv neutru 1. Sobă zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă, joasă și cu coșul în formă de pîlnie răsturnată. Fumul alb alene iese Din cămin. COȘBUC, P. I 47. Maria intra deodată în salonul încălzit și luminat numai de razele roșii ale jăratecului din cămin. EMINESCU, N. 83. Focul bubuie și trosnește în cămin. ODOBESCU, S. I 153. Focul pîlpîie voios în cămin. ALECSANDRI, T. 1198. 2. figurat Casă părintească; prin extensie familie. Îi părea rău că își zdrobise liniștea căminului pentru o rătăcire. CAMILAR, N. I 109. Omul atîta verb reflexiv:eme înstrăinat simți în el putere și o dorință nebiruită de a se întoarce la cămin. SADOVEANU, M. 178. Plecase... Lăsînd in părăsire căminul său și țara. MACEDONSKI, O. I 257. 3. (Urmat de diverse determinări) Numire dată unor instituții cu caracter social-cultural: a) cămin cultural = instituție care desfășoară o operă de culturalizare a maselor, organizînd conferințe și spectacole artistice, popularizînd cărți și reviste etc. În munca de educare comunistă a maselor muncitoare, un rol de seamă revine căminelor culturale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 312, 2/1; b) cămin de zi = instituție în care sînt îngrijiți și educați copiii de vîrstă preșcolară în timpul cînd părinții sînt la muncă. (Fără determinare) Și cînd trec în drum pe la cămin Și aud glăscior de clopoței, Simt că puii ăștia sînt ai mei. DEȘLIU, în POEZ. N. 171. Cămin sezonier = cămin de zi care funcționează la țară in timpul muncilor sezoniere; c) cămin studențesc = instituție în care sînt găzduiți studenții pe timpul cursurilor. S-au creat elevilor și studenților condițiile materiale prielnice învățăturii, prin înființarea de internate, cămine studențești, cantine. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 5/1. 4. Încăpere subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, folosită pentru accesul la o conductă subterană. Forme diferite ale cuvantului camin: camin1 Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cămin: cămín sn [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 2/2 / Plural: camine, caminuri / Etimologie: vsl ϰaминa] 1 Cuptor. 2 Vatră. 3 Coș pe unde iese fumul Si: horn. 4 Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă Si: șemineu. 5 Moșie după care se numea neamul. 6 (Fig) Casă părintească. 7 (Pex; fig) Familie. 8 Instituție care asigură cazarea anumitor categorii de persoane. 9 (Îs) camin de copii Instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal. 10 (Îs) camin studențesc Așezământ universitar care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând, uneori, și cantine. 11 (Îs) camin cultural Instituție înființată în scopul propagării culturii la sate. 12 (Îs) camin școală Instituție care cuprinde un cămin (8) și o școală. 13 (Îs) camin spital Cămin (8) (de bătrâni) în care se acordă și asistență medicală. 14 Încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal. 15 Gaură făcută în masivul de cărbuni pentru a uni o galerie cu alta în vederea aerisirii minei. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂMIN: CĂMÍN, (1, 2, 3, 6) căminuri, (4, 5) cămine, substantiv neutru 1. Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă. 2. Cuptor, vatră. 3. Coș pe unde iese fumul; horn. 4. figurat Casă părintească; prin extensie familie. 5. Denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural: cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând uneori și cantine; cămin cultural = instituție înființată în România la începutul decen. 3 al secolul XX în scopul propagării culturii la sate (5); cămin școală = cămin pentru copiii orfani, în care se află și școala; cămin-spital = cămin (de bătrâni) în care se acordă asistență medicală. 6. Încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal. – Din limba slavă (veche) kamina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂMIN: CĂMÍN, (1, 4, 6) căminuri, (2, 3, 5) cămine, substantiv neutru 1. Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă. 2. Cuptor, vatră. 3. Coș pe unde iese fumul; horn. 4. figurat Casă părintească; prin extensie familie. 5. Denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural; cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând uneori și cantine; cămin cultural = instituție înființată în scopul propagării culturii la sate (5); cămin școală = cămin pentru copiii orfani, în care se află și școala; cămin spital = cămin (de bătrâni) în care se acordă asistență medicală. 6. Încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal. – Din limba slavă (veche) kamina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cămin: cămín (căminuri), substantiv neutru – 1. Sobă joasă, cu vatra larg deschisă. – 2. Casa părintească. – 3. Așezămînt unde se locuiește (în special pentru studenți). – Mr. cîmińă. limba neogreacă ϰάμινος, ϰαμίνη, poate prin intermediul limba slavă (veche) kamina, conform limba bulgară, limba rusă kamin. În limba română se consideră în general ca provenind dim limba slavă (veche) Cuvîntul greacă a trecut în latina caminus, de unde prov. camin, limba franceza cheminée (› spaniolă chimenea), italiana cammino. Cuvîntul limba română poate proveni la fel de bine din limba slavă (veche) , ca și din latina sau din greacă După Pascu, I, 65, forma mr. vine din latina – derivat cămineț (variantă chimineț), substantiv neutru (ieșitură sau margine între sobă și perete, care servește drept raft și de element izolator). Forme diferite ale cuvantului camin: căminuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂMIN: CĂMIN s. 1. șemineu. (În camin e aprins focul.) 2. cuptor, vatră, (prin Transilvania) cameniță. (Vasul stă așezat pe camin.) 3. coș, horn, (popular) coșarcă, (regional) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneț, marchioță, ursoaie, (prin Transilvania) budureț, buduroi, (Transilvania și Muntenia) corfă, (Moldova) hogeag, (prin Transilvania) știol, (prin Moldova și Bucovina) șuber. (Fumul iese prin camin.) 4. adăpost, așezare, casă, domiciliu, locuință, sălaș, (regional) sălașnă, (Transilvania, Banat și Bucovina) cortel, (învechit) locaș, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezămînt, șezut, (figurat) bîrlog, cuib, culcuș. (Unde își are camin?) 5. casă, familie, (rar) menaj. (Are un camin greu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂMIN: CĂMÍN, (1, 4) căminuri, (2, 3) cămine, substantiv neutru 1. Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă. 2. figurat Casă părintească; prin extensie familie. 3. Numire dată unor instituții cu caracter social-cultural: a) cămin cultural = instituție care desfășoară o operă de culturalizare a maselor prin conferințe, spectacole etc.; b) cămin de zi = instituție în care sunt îngrijiți și educați copiii de vârstă preșcolară; c) cămin studențesc = instituție în care sunt găzduiți studenții pe timpul cursurilor. 4. Încăpere subterană zidită și acoperită cu capac de fontă, folosită pentru accesul la o conductă subterană. – Slav ( vezi limba slavă (veche) kamina). Forme diferite ale cuvantului camin: camin1 Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cămin: cămín n., plural urĭ și e (vechea slavă kámina, sobă, vatră, despre vgr. káminos, cuptor; limba bulgară kamin, horn, limba rusă kamin, cuptor; latina caminus, cuptor. Bern. 1, 553). Vechĭ. Cuptor (Bibl. 1688, Dos.). Vatră. Atelier de ferărie. Azĭ (după limba franceza cheminée, vatră, horn, despre mlat. caminata, cameră cu sobă). Domiciliŭ (casă, vatră, locuință, pămînt părintesc). Azil, ospiciŭ (casă de dormit și de mîncat): cămin studențesc. Sobă ca în Francia, un fel de vatră (care încălzește foarte puțin). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂMIN: CĂMÍN1 caminuri n. 1) Sobă joasă zidită lângă perete cu vatra larg deschisă. 2) Încăpere subterană, acoperită cu capac de fontă, pe traseul conductelor (de apă) pentru a avea acces la acestea. /<sl. kamina Forme diferite ale cuvantului camin: caminuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂMIN: CĂMÍN2 camine n. 1) Casa părintească; vatră. 2) Bloc de locuit pentru studenți, cursanți etc. în timpul învățăturii; internat. /<sl. kamina Forme diferite ale cuvantului camin: camine Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cămin: cămín (sobă, vatră, horn, încăpere subterană de acces la o conductă) substantiv neutru, plural cămínuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cămin: cămin n. 1. sobă, coș, vatră; 2. figurat casă; locuință; căminul părintesc [latina CAMINUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cămin: cămín2 (sobă, cuptor, vatră, horn, acces subteran) substantiv neutru, plural cămínuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cămin: cămín (instituție, casă părintească) substantiv neutru, plural cămíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cămin: cămín1 (instituție, casă părintească) substantiv neutru, plural cămíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂMIN: CĂMIN, b. din r. Buzău (16 B V 78), < substantiv cămin. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'CAMIN' camileácCamillacămilóicamilótCĂMÍNcămín-spitálCÁMINĂcăminárcăminăríe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CĂMIN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cămin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 2/2 / Plural: cĂmine, cĂminuri / Etimologie: vsl ϰaминa] 1 Cuptor. 9 Îs cĂmin de copii Instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari 3-6 ani, cu orar de zi sau săptămânal. 10 Îs cĂmin studențesc Așezământ universitar care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând, uneori, și cantine. 11 Îs cĂmin cultural Instituție înființată în scopul propagării culturii la sate. 12 Îs cĂmin școală Instituție care cuprinde un cămin 8 și o școală. 13 Îs cĂmin spital Cămin 8 de bătrâni în care se acordă și asistență medicală. În cĂmin e aprins focul. Vasul stă așezat pe cĂmin. Fumul iese prin cĂmin. Unde își are cĂmin? 5. Are un cĂmin greu. CĂMÍN1 cĂminuri n. CĂMÍN2 cĂmine n. În cĂmin e aprins focul. |
GRAMATICA cuvântului CĂMIN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cămin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CĂMIN poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cămin? Vezi cuvântul cămin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cămin?[ că-min ] Se pare că cuvântul cămin are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CĂMIN Inţelegi mai uşor cuvântul cămin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeUrmat de diverse determinări Numire dată unor instituții cu caracter social-cultural: a cămin cultural = instituție care desfășoară o operă de culturalizare a maselor, organizînd conferințe și spectacole artistice, popularizînd cărți și reviste etc 312, 2/1; b cămin de zi = instituție în care sînt îngrijiți și educați copiii de vîrstă preșcolară în timpul cînd părinții sînt la muncă Cămin sezonier = cămin de zi care funcționează la țară in timpul muncilor sezoniere; c cămin studențesc = instituție în care sînt găzduiți studenții pe timpul cursurilor Denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural: cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari 3-6 ani, cu orar de zi sau săptămânal; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând uneori și cantine; cămin cultural = instituție înființată în România la începutul decen 3 al secolul XX în scopul propagării culturii la sate 5; cămin școală = cămin pentru copiii orfani, în care se află și școala; cămin-spital = cămin de bătrâni în care se acordă asistență medicală Denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural; cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari 3-6 ani, cu orar de zi sau săptămânal; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând uneori și cantine; cămin cultural = instituție înființată în scopul propagării culturii la sate 5; cămin școală = cămin pentru copiii orfani, în care se află și școala; cămin spital = cămin de bătrâni în care se acordă asistență medicală Numire dată unor instituții cu caracter social-cultural: a cămin cultural = instituție care desfășoară o operă de culturalizare a maselor prin conferințe, spectacole etc ; b cămin de zi = instituție în care sunt îngrijiți și educați copiii de vârstă preșcolară; c cămin studențesc = instituție în care sunt găzduiți studenții pe timpul cursurilor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CĂMIN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu lunile sau luni de-a rândul, luni întregi, luni de zile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cămin are forma: cămínuri
