Definiție capatina

Cautăm definiția cuvântului capatina în mai multe dicționare

Definițiile pentru capatina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂPĂȚÎ́NĂ:
CĂPĂȚÎ́NĂ, căpățîni, substantiv feminin

1. Cap de animal mort. Fata, cum îl văzu că adormi bine, luă o căpățînă de cal uscată ce era acolo alăturea, îi puse capul binișor pe dînsa... și... plecă la sănătoasa. ISPIRESCU, L. 324. După ce a ucis mistrețul, el îi înfige căpățîna în copaciul sacru care umbrește statua Dianei vînătorițe. ODOBESCU, S. III 75.
♦ Cap de animal bun pentru mîncare. A dejunat așa de ușor: trei ouă răscoapte, o căpățînă de miel cu borș, niște stufat, prune cu carne. CARAGIALE, O. II 169.
♦ Cap de om mort, desprins de trup; tigvă, hîrcă. Dete peste niște grămezi de căpățîni și oase de oameni. ISPIRESCU, L. 100.
♦ (Uneori ironic) Cap. O ființă din os sfînt poate pierde căpățînă prin sabia gîdei, dacă binevoiește a porunci împăratul. SADOVEANU, despre P. 29. Atunci lumea-n căpățînă se-nvîrtea ca o morișcă, De simțeam ca Galilei că comedia se mișcă. EMINESCU, O. I 140. În cap mîna că-i puneam, La pămînt îl aduceam, Căpățînă i-o tăiam. ALECSANDRI, P. P. 89.

3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină ( vezi bulb) sau din suprapunerea frunzelor. Căpățînă, de usturoi. Căpățînă de varză.

4. Nume dat unor obiecte de formă conică. Cei cu pricina de ieri o adus zece căpățîni de zahăr. ALECSANDRI, T. 194.

– Variantă: căpățínă (EMINESCU, N. 76, NEGRUZZI, S. I 156) substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CĂPĂȚÎNĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂPĂȚÎNĂ:
CĂPĂȚÎNĂ s.

1. (anatomie) craniu, hîrcă, scăfîrlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (popular și fam.) devlă, (învechit și regional) scafă, (învechit) glavă, glăvățînă. (capatina unui mort deshumat.)

2. (botanică) (regional) căciulie. (capatina de usturoi.)

3. (tehnic) cap, cioc, (regional) broască, ciochie, clobanț. (capatina la scăunoaia dogarului.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

căpățî́nă

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru căpățî́nă:
căpățî́nă forme, plural ĭ (latina capĭtina, despre caput, cap). Cap mare de animal saŭ (iron.) și de om: căpățînă de boŭ. Craniŭ. Ceĭa ce seamănă a căpățînă, ca: o varză, un bulb de ceapă saŭ usturoĭ́, un con de zahăr, un butuc de roată ș. a. Constelațiunea luĭ Perseŭ. vezi țeastă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CĂPĂȚINĂ

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂPĂȚINĂ:
CĂPĂȚINĂ substantiv

1. Plaiul lui

– t. (Sc).

2. Căpățină fam. (Bîr 1; Paș).
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

CĂPĂȚINĂ

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂPĂȚINĂ:
CĂPĂȚÍNĂ substantiv feminin vezi căpățînă.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

căpățină

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căpățină:
căpățínă substantiv feminin vezi căpățână
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

căpățîna

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru căpățîna:
căpățîna substantiv articulat vezi PERSEU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

căpățînă

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru căpățînă:
căpățînă substantiv verbal BUTUC. CAP.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'CAPATINA'

căpățeálă căpățél CĂPĂTẮI CĂPĂTÎ́I căpățî́nă CĂPĂȚÎNEANU CĂPĂȚÎNII căpățînoasă căpățînós

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căpățînă

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căpățînă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Căpățînă unui mort deshumat.

Căpățînă de usturoi.

Căpățînă la scăunoaia dogarului.

GRAMATICA cuvântului căpățînă?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căpățînă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căpățînă poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul căpățînă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE căpăţî́nă?

Vezi cuvântul căpăţî́nă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căpăţî́nă?

[ că-pă-ţî́-nă ]
Se pare că cuvântul căpăţî́nă are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A ajunge bine?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a fi la discreția, la cheremul cuiva
febră puerperală la vaci
a dobândi succese; a reuși, a izbuti
a merge cu pași mari și grăbiți
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?