 | as |
|
| Carabină [ ca-ra-bi-nă ] VEZI SINONIME PENTRU carabină PE ESINONIME.COM definiția cuvântului carabina în mai multe dicționareDefinițiile pentru carabina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARABINĂ: CARABÍNĂ, carabine, substantiv feminin 1. Armă de foc portativă avînd țeava ghintuită și fiind mai scurtă și mai ușoară decît pușca. Într-o odaie stăteau in perete, pe un covor, săbii și carabine. GALACTION, O. I 328. Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 15. O descărcătură de carabină făcu să răsune văile una după alta. BOLINTINEANU, O.331. 2. Cîrlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. Cum s-a putut, desface [ceasornicul] din carabina lănțugului? SADOVEANU, N. forme 95. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru carabină: carabínă substantiv feminin [Atestat: LB / V: (înv) carabinaín sn / Plural: carabinane / Etimologie: franceza carabine] 1 Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită Si: (înv) durdă, flintă, sâneață. 2 Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3 Cârlig pentru cablu, fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. 4 (Reg; fig; dep) Femeie, iapă etc. scundă și grasă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARABINĂ: CARABÍNĂ, carabine, substantiv feminin 1. Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din limba franceza carabine. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARABINĂ: CARABÍNĂ, carabine, substantiv feminin 1. Pușcă cu țeava ghintuită și scurtă. 2. Cârlig închis cu un arc, fixat printr-un inel la capătul unui lanț, al unei curele etc. și folosit pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din limba franceza carabine. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARABINĂ: CARABÍNĂ, carabine, substantiv feminin 1. Pușcă cu țeava ghintuită, scurtă. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele, pentru a prinde de el diferite obiecte. – în franceză carabine. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CARABINĂ: CARABÍNĂ substantiv feminin 1. Pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< limba franceza carabine, italiana carabina]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARABINĂ: CARABÍNĂ carabinae forme 1) Pușcă ușoară cu țeavă scurtă. 2) Cârlig închis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. [G.-D. carabinei] /<fr. carabine Forme diferite ale cuvantului carabina: carabinae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CARABINĂ: CARABÍNĂ substantiv feminin 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< limba franceza carabine) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru carabină: *carabínă forme, plural e (în franceză carabine, italiana carabina, limba neogreacă karabina și aravis, vgr. Arabis, Arabă). Pușcă scurtă de cavalerie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru carabină: carabină forme pușcă scurtă și ușoară de cavalerie (= limba franceza carabine). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CARABINĂ: CARABINĂ substantiv (prin Transilvania și Maramures) ștuț. (A vînat cu carabina.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru carabină: carabínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat carabínei; plural carabíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru carabină: carabínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat carabínei; plural carabíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARABINA' CărăbețulcarabídăCARABÍDEcarabínCARABÍNĂcarabinércarabiniérCARABINIÉRĂcărăbít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL carabină Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului carabină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Carabínă substantiv feminin [Atestat: LB / V: înv carabinăín sn / Plural: carabinăne / Etimologie: franceza carabine] 1 Pușcă cu țeava ghintuită mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită Si: înv durdă, flintă, sâneață. CARABÍNĂ carabinăe forme 1 Pușcă ușoară cu țeavă scurtă. A vânat cu carabină. A vînat cu carabină. |
GRAMATICA cuvântului carabină? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului carabină. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul carabină poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE carabină? Vezi cuvântul carabină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul carabină?[ ca-ra-bi-nă ] Se pare că cuvântul carabină are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL carabină |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cal huțan?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul carabină are forma: carabíne
