 | as |
|
| Cărare [ că-ra-re ] VEZI SINONIME PENTRU cărare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului carare în mai multe dicționareDefinițiile pentru carare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂRARE: CĂRÁRE, cărări, substantiv feminin 1. Drum îngust, bătătorit de oameni, pe care se poate umbla numai cu piciorul; prin extensie drum în general. vezi potecă. Dis-de-dimineață, prin negură, primele plutoane plecară spre cărările întortocheate și prăpăstioase ale munților. DUMITRIU, vezi L., 67. Ocolești pe după moară... și umbli așa pe o cărare. pe lîngă stuh. SADOVEANU, N. forme 54. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară. COȘBUC, P. I 191. Printre crengi scînteie stele, Farmec dînd cărării strimte. EMINESCU, O. I 209. • figurat În gîrla nisipoasă și galbenă, apa limpede de la uzină tăia în curmeziș, de la malul celălalt spre noi, o cărare albă. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 44. Luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154. Cînd cu gene ostenite sara suflu-n luminare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. EMINESCU, O. I 130. • Expresia: A tăia (sau a închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a închide cuiva calea; a opri pe cineva din drum, a-l sili să se întoarcă. Mare lucru să fie de nu ți s-or tăia și ție cărările. CREANGĂ, P. 187. A-i scurta cuiva cărările = a omorî (pe cineva). Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur; nu cumva să-ți iasă verb reflexiv:o dihanie, ceva, înainte și să-ți scurteze cărările. CREANGĂ, P. 199. A-și îndrepta cărările (într-o direcție) = a porni, a apuca (într-o direcție). Într-acolo deci și dînsul își îndreptă cărările pentru care se ostenise atîta mare de verb reflexiv:eme. ISPIRESCU, L. 215. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. Dac-ar sta cineva să-și facă samă de toate cele... apoi atunci ar trebui să vezi tot oameni morți, pe toate cărările. CREANGĂ, P. 235. A umbla pe două cărări = a umbla clătinîndu-se, a fi beat. Nu-l vedeai umblînd pe două cărări. DELAVRANCEA, S. 25. 2. Dunga sau linia obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. Cu părul lins și cu cărarea aleasă drept în creștetul capului. DELAVRANCEA, la TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cărare: căráre substantiv feminin [Atestat: PSALT. SCH. 391 / V: carareáire, caláre / Plural: cararerắri / Etimologie: moștenit din latinescul carraria] 1 (Iuz) Drum pentru care (1). 2 Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul Si: potecă, trecătoare, (pop) plai, (reg) călicuță (1-2), hățaș. 3 (Pgn) Drum. 4 (Îlav) Pe toate cararerările Pretutindeni. 5 (Pfm; îe) A umbla pe două cararerări A se clătina în mers. 6 (Pfm; îae) A fi beat. 7-8 (Pfm; îe) A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cararea (sau cărările) A opri pe cineva să facă sau să continue un drum. 9 (Pfm; îe) A-și îndrepta cararerările A apuca într-o direcție. 10 (Pfm; îe) A-i scurta cuiva cararerările A omorî. 11 Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. 12 (Trs) Strungăreață. 13 (Fig) Călătorie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂRARE: CĂRÁRE, cărări, substantiv feminin 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; prin extensie drum. • Locuţiune adverbiala Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. • Expresia: A umbla pe două cărări = a umbla clătinându-se, a fi beat. (regional) A tăia (sau a închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a închide cuiva calea, a opri pe cineva din drum. A-și îndrepta cărările (într-o direcție) = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî. 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – latina carraria. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂRARE: CĂRÁRE, cărări, substantiv feminin 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; prin generalizare drum. • Locuţiune adverbiala Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. • Expresia: A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – latina carraria. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂRARE: CĂRÁRE, cărări, substantiv feminin 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; prin generalizare drum. • Locuţiune adverbiala Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. • Expresia: A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – latina carraria. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRARE: CĂRÁRE carareări forme Drum îngust pe care se merge pe jos; potecă. • A-i tăia (sau a-i închide) cuiva carareările a-i închide cuiva calea. A-i scurta cuiva carareările a-l omorî pe cineva. A umbla pe două carareări a umbla clătinându-se datorită consumului de alcool. Pe toate carareările peste tot. [G.-D. cărării] / Forme diferite ale cuvantului carare: carareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cărare: cărare forme 1. drum mic și foarte îngust; 2. dungă sau despărțirea părului în creștetul capului; 3. figurat cale: ceasornicul urmează lunga timpului cărare EE. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou CARRARIA, literar drum de care]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRARE: CĂRARE s. 1. cărat, ducere, dus, purtare, transport, transportare. (carare rănitului la spital.) 2. potecă, (popular) pîrtie, (regional) potea. (Mergea pe o carare prin vii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂRARE: CĂRARE, N. (BCI IV 224); – vezi mold. (Sur VII), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cărare: 2) căráre forme, plural ărĭ. Acțiunea de a căra o dată. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cărare: căráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cărării; plural cărări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cărare: căráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cărắrii; plural cărắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂRARE: CĂRÁRE substantiv verbal lătunoaie, răritură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cărare: cărare substantiv verbal LĂTUNOAIE. RĂRITURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARARE' carárCararacararábăcărărátCĂRÁRECĂRĂREÁcărărícărărắucărăruí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cărare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cărare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 391 / V: cărareáire, caláre / Plural: cărarerắri / Etimologie: moștenit din latinescul carraria] 1 Iuz Drum pentru care 1. 4 Îlav Pe toate cărarerările Pretutindeni. 5 Pfm; îe A umbla pe două cărarerări A se clătina în mers. 7-8 Pfm; îe A-i tăia sau a-i închide cuiva cărarea sau cărările A opri pe cineva să facă sau să continue un drum. 9 Pfm; îe A-și îndrepta cărarerările A apuca într-o direcție. 10 Pfm; îe A-i scurta cuiva cărarerările A omorî. CĂRÁRE cărareări forme Drum îngust pe care se merge pe jos; potecă. • A-i tăia sau a-i închide cuiva cărareările a-i închide cuiva calea. A-i scurta cuiva cărareările a-l omorî pe cineva. A umbla pe două cărareări a umbla clătinându-se datorită consumului de alcool. Pe toate cărareările peste tot. Cărare rănitului la spital. Mergea pe o cărare prin vii. |
GRAMATICA cuvântului cărare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cărare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cărare poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cărare? Vezi cuvântul cărare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cărare?[ că-ra-re ] Se pare că cuvântul cărare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cărare Inţelegi mai uşor cuvântul cărare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A tăia sau a închide cuiva cărarea sau cărările = a închide cuiva calea; a opri pe cineva din drum, a-l sili să se întoarcă A-i scurta cuiva cărările = a omorî pe cineva A-și îndrepta cărările într-o direcție = a porni, a apuca într-o direcție Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul A umbla pe două cărări = a umbla clătinîndu-se, a fi beat Locuţiune adverbiala Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul A umbla pe două cărări = a umbla clătinându-se, a fi beat Regional A tăia sau a închide cuiva cărarea sau cărările = a închide cuiva calea, a opri pe cineva din drum A-și îndrepta cărările într-o direcție = a apuca într-o direcție A-i scurta cuiva cărările = a omorî Locuţiune adverbiala Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat A-i tăia sau a-i închide cuiva cărarea sau cărările = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție A-i scurta cuiva cărările = a omorî pe cineva 2 Locuţiune adverbiala Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat A-i tăia sau a-i închide cuiva cărarea sau cărările = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție A-i scurta cuiva cărările = a omorî pe cineva 2 |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cărare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nitrat de argint?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cărare are forma: cărări
