 | as |
|
| Cărător [ că-ră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU cărător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului carator în mai multe dicționareDefinițiile pentru carator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cărător: cărător, caratoroare [Atestat: BIBLIA (1688), 309 / Plural: caratori, caratoroare / Etimologie: căra + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care cară ceva. 3 substantiv masculin (Spc) Hamal. 4-5 smf, a (înv) (Persoană) care cară cerealele netreierate (în clăi). 6 substantiv feminin (Pop) Femeie care cară apa pentru mort. 7 sn Butoi în care se pun prune pentru zdrobit Si: (înv) zăcătoar. 8 sn Butoi mare așezat culcat (într-o căruță), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată și care servește la transportarea prunelor din li vezi până la butoaie. 9. substantiv feminin Butoi vechi și desfundat la un capăt, care este fixat în car, și în care se transportă strugurii zdrobiți. Forme diferite ale cuvantului carator: caratoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂRĂTÓR: CĂRĂTÓR, cărători, substantiv masculin Muncitor care cară greutăți, mărfuri, bagaje; hamal. Cei doi săpători Și doi cărători Lămpile pompează Și-așteaptă să vază Ce mare jivină În munte suspină. CORBEA, A. 34. Matrozii corăbiei și cărăiorii sau hamalii portului umblau in sus și in jos, ca furnicele. ODOBESCU, S. III 248. ♦ Persoană care cară recolta. Au venit cărătorii și m-au împuns cu țăpoaiele și m-au zvîrlit în car. ȘEZ. VII 73. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂRĂTÓR: CĂRĂTÓR, cărători, substantiv masculin Hamal. ♦ Persoană care cară recolta. – Din căra + sufix -(ă)tor. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cărător: cărătór, cărătóare, substantiv neutru (regional) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂRĂTÓR: CĂRĂTÓR, cărători, substantiv masculin Persoană care cară ceva; specializare hamal. – Căra + sufix -ător. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂRĂTÓR: CĂRĂTÓR, cărători, substantiv masculin Persoană care cară ceva; specializare hamal. – Căra + sufix -ător. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cărător: cărătór1 (persoană) (popular) substantiv masculin, plural cărătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cărător: cărătór2 (butoi) (popular) substantiv neutru, plural cărătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cărător: cărătór (bărbat) substantiv masculin, plural cărătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cărător: cărătór (butoi) substantiv neutru, plural cărătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cărător: cărătór m. Care cară, cărăuș. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cărător: cărător m. cel ce cară. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cărător: cărător substantiv verbal HAMAL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARATOR' CARATÉcărăténieCARATHÉODORYcărătoáreCĂRĂTÓRcărătulăríeCĂRĂTÚRĂcărăúicărăuiu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cărător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cărător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cărător, cărătoroare [Atestat: BIBLIA 1688, 309 / Plural: cărători, cărătoroare / Etimologie: căra + -ător] 1-2 smf, a Persoană care cară ceva. |
GRAMATICA cuvântului cărător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cărător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cărător poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cărător? Vezi cuvântul cărător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cărător?[ că-ră-tor ] Se pare că cuvântul cărător are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cărător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Acid uranic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cărător are forma: cărătóri
