 | as |
|
| Carență [ ca-ren-ță ] VEZI SINONIME PENTRU carență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului carenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru carenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a carența (forma la infinitiv) A carența conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru carență: carénță substantiv feminin [Atestat: RALEA, E. O. 304 / Plural: carentațe / Etimologie: franceza carence, lat carentia] 1 Lipsă, deficit care poate produce neajunsuri (în viața individuală sau socială). 2 Neglijență. 3-4 Inacțiunea unei autorități, a unui organ al statului (sau internațional) într-o împrejurare în care acțiunea sa era așteptată și necesară. 5 (Jur) Absența tuturor obiectelor mobiliare, care ar putea acoperi o datorie. 6-7 (Blg) Insuficiența sau absența din organism a elementelor indispensabile pentru păstrarea echilibrului său funcțional. 8 (Psh; îs) carenta afectivă Lipsa relațiilor afective cu mama, la copilul mic. 9 (Iuz) Refuz de a primi provocarea la duel. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CARENȚĂ: CARÉNȚĂ substantiv feminin Lipsă; neglijență; deficiență. • Timp de carență = condiție a contractelor de asigurare pe viață, potrivit căreia asiguratul nu beneficiază de nici o despăgubire în caz că moare într-un anumit timp de la contractare. [conform italiana carenza, limba franceza carence]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARENȚĂ: CARÉNȚĂ, carențe, substantiv feminin (Rar) Lipsă, deficiență. Concentrînd focul criticii asupra ultimelor carențe ce trebuie lichidate, dramaturgia sovietică îndeplinește un rol patriotic-educativ de cea mai mare însemnătate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 5/1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru carență: *carénță forme, plural e (mlat. carentia, despre carens, care e lipsit de ceva). Puținătate, sărăcie: carența unuĭ ajutor dat cuĭva. vezi indigență, deficiență. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru carență: carență substantiv verbal CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARENȚĂ: CARÉNȚĂ carentae forme Neajuns al unui lucru; lipsă; deficiență; cusur; imperfecțiune. /<fr. carence, latina carentia Forme diferite ale cuvantului carenta: carentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CARENȚA: CARENȚÁ verb trecut a priva de unii factori indispensabili nutriției organismului. (< limba franceza carencer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARENȚĂ: CARÉNȚĂ, carențe, substantiv feminin Lipsă, deficiență; neglijență. – Din limba franceza carence, latina carentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARENȚĂ: CARÉNȚĂ, carențe, substantiv feminin Lipsă, deficiență; neglijență. – Din limba franceza carence, latina carentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARENȚĂ: CARÉNȚĂ, carențe, substantiv feminin (Rar) Lipsă, deficiență. – în franceză carence (neologism din limba latină carentia). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CARENȚĂ: CARÉNȚĂ substantiv feminin lipsă, insuficiență; deficiență. (< limba franceza carence, latina carentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru carență: carénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat carénței; plural carénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru carența: carențá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural carențeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru carență: carénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat carénței; plural carénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CARENTA' CARENÁTcarenátăCARENÁTEcaréntCARÉNȚĂcarențárecarențiálcăréscCÁREȘI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL carență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului carență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 304 / Plural: carențățe / Etimologie: franceza carence, lat carentia] 1 Lipsă, deficit care poate produce neajunsuri în viața individuală sau socială. 8 Psh; îs carență afectivă Lipsa relațiilor afective cu mama, la copilul mic. CARÉNȚĂ carențăe forme Neajuns al unui lucru; lipsă; deficiență; cusur; imperfecțiune. |
GRAMATICA cuvântului carență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului carență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul carență poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE carență? Vezi cuvântul carență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul carență?[ ca-ren-ță ] Se pare că cuvântul carență are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL carență Inţelegi mai uşor cuvântul carență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Timp de carență = condiție a contractelor de asigurare pe viață, potrivit căreia asiguratul nu beneficiază de nici o despăgubire în caz că moare într-un anumit timp de la contractare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL carență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și ieși din sărite sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul carență are forma: carénțe
