eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție carota


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Carotă [ ca-ro-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU carotă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului carota în mai multe dicționare

Definițiile pentru carota din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a carota
Verbul: a carota (forma la infinitiv)
A carota conjugat la timpul prezent:
  • eu carotez
  • tu carotezi
  • el ea carotează
  • noi carotăm
  • voi carotați
  • ei ele carotează
VEZI VERBUL a carota CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARÓTĂ:
CARÓTĂ, carote, substantiv feminin

1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică, foarte bogat în zaharuri.

2. Probă de rocă, de formă cilindrică, extrasă din gaura de sondă pentru cercetarea caracteristicilor terenului.

3. Corp de probă cilindric luat din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării în laborator a proprietăților fizice și mecanice ale acesteia.

4. figurat (Rar) Înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie.

5. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura.

– Din limba franceza carotte.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

carotă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru carotă:
carótă substantiv feminin [Atestat: DA / V: carotaót substantiv masculin (pl: carotaoți) / Plural: carotate / Etimologie: franceza carotte] 1 Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galben-roșiatică (Daucus carota). 2 (Glg) Probă cilindrică de material luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. 3 (Spc) Probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acestuia în laborator. 4 (Fig; rar) Înșelătorie. 5 (La jocul de bilard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CARÓTĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CARÓTĂ:
CARÓTĂ substantiv feminin

I. ((livresc)) Morcov.
♦ Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, de culoare galbenă-roșiatică.

II. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut.
♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundație al unei șosele după 28 de zile de la turnare.

III. (figurat; franțuzism) Înșelătorie, șarlatanie. IV. (familial) Joc răutăcios la biliard, potrivit căruia i se lasă adversarului o lovitură grea. [< limba franceza carotte, conform latina carota

– morcov].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CARÓTĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARÓTĂ:
CARÓTĂ, carote, substantiv feminin

1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică.

2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acesteia în laborator.

3. figurat (Rar) Înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie.

4. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura.

– Din limba franceza carotte.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARÓTĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CARÓTĂ:
CARÓTĂ substantiv feminin

I. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.

II. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura și caracteristicile straturilor.
       • probă luată din betonul de fundație al unei șosele pentru stabilirea proprietăților fizico-mecanice.

III. (figurat) înșelătorie, șarlatanie. IV. (familial) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea. (< limba franceza carotte, latina carota, greacă karoton, morcov)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CARÓTĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARÓTĂ:
CARÓTĂ2 carotae forme

1) Probă de rocă extrasă prin foraj în vederea verificării proprietăților terenului.

2) Probă de material luată din betonul unei șosele, în vederea determinării proprietății fizico-mecanice a acesteia.

3) Poziție dificilă la jocul de biliard, lăsată în mod intenționat adversarului. /<fr. carotte
Forme diferite ale cuvantului carota: carotae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CARÓTĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARÓTĂ:
CARÓTĂ2, carote, substantiv feminin Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde, pentru a determina structura stratului străbătut.
♦ Probă cilindrică de material, luată din betonul de fundație al unei șosele, după 28 zile de la turnare.

– în franceză carotte.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CARÓTĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARÓTĂ:
CARÓTĂ2 carote, substantiv feminin Probă cilindrică luată din fundul găurii unei sonde, pentru a determina structura geologică și mineralogică a stratului.
♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundație al unei șosele, după 28 de zile de la turnare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

carota
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru carota:
carotá vi [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: carotatéz / Etimologie: franceza carotter] (Frm) 1 A înșela. 2 A extorca. 3 (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. 4 (Glg) A preleva o carotă (2) din teren.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CAROTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAROTA:
CAROTÁ, carotez, verb

I. intranzitiv (Franțuzism) A înșela, a extorca.
♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă.

– Din limba franceza carotter.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAROTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAROTA:
CAROTÁ, carotez, verb

I. intranzitiv (livresc) A înșela, a extorca.
♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă.

– Din limba franceza carotter.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CAROTA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CAROTA:
CAROTÁ verb

I. intr. (Franțuzism) A înșela; a estorca.
♦ A juca astfel la biliard încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. [< limba franceza carotter].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CAROTA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CAROTA:
CAROTÁ verb intr. (familial) a înșela; a estorca.
       • a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă. (< limba franceza carotter)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CARÓTĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARÓTĂ:
CARÓTĂ, carote, substantiv feminin Varietate de morcovi foarte timpurii, cu rădăcini scurte, globuloase, de culoare galbenă-roșiatică, cu carnea foarte fragedă.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CARÓTĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARÓTĂ:
CARÓTĂ1, carote, substantiv feminin Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, globuloase, de culoare galbenă-roșiatică.

– în franceză carotte.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CARÓTĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARÓTĂ:
CARÓTĂ1 forme livresc Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte de culoare galbenă-roșcată. /<fr. carotte
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

carota
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru carota:
carotá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu carotéz, persoana a treia singular: el / ea și plural caroteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

carota
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru carota:
carotá (a carota) (livresc) verb, indicativ prezent 3 caroteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

carotă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru carotă:
carótă substantiv feminin, genitiv dativ articulat carótei; plural caróte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

carotă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru carotă:
carótă substantiv feminin, plural caróte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CAROTA'
carosátcaroseríecarosiércarótcarotácarotájcaroténCAROTENEMÍECAROTENODERMÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL carotă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului carotă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Carótă substantiv feminin [Atestat: DA / V: carotăót substantiv masculin pl: carotăoți / Plural: carotăte / Etimologie: franceza carotte] 1 Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galben-roșiatică Daucus carota.
CARÓTĂ2 carotăe forme 1 Probă de rocă extrasă prin foraj în vederea verificării proprietăților terenului.
Carotá vi [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: carotătéz / Etimologie: franceza carotter] Frm 1 A înșela.
Carotá a carotă livresc verb, indicativ prezent 3 caroteáză.

GRAMATICA cuvântului carotă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului carotă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul carotă poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul carotă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural verbul carota se conjugă: ei ele caroteáză
  • group icon La plural substantivul carotă are forma: caróte
VEZI PLURALUL pentru carotă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE carotă?
Vezi cuvântul carotă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul carotă?
[ ca-ro-tă ]
Se pare că cuvântul carotă are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Sistem pentatonic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a muri departe de casă, prin locuri străine
cu viclenii, cu făgăduieli mincinoase
sistem muzical care se bazează pe o scară formată din cinci sunete de înălțimi diferite, în cadrul unei octave
persoană fină, pretențioasă, care trăiește în lux
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app