 | as |
|
| Categoric [ ca-te-go-ric ] VEZI SINONIME PENTRU categoric PE ESINONIME.COM definiția cuvântului categoric în mai multe dicționareDefinițiile pentru categoric din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CATEGORIC: CATEGORIC adjectiv, adverb 1. adjectiv decis, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (învechit) rezolut. (Un refuz categoric.) 2. adverb decis, ferm, hotărît, net, tranșant, (regional) regulat, (familial) ritos. (L-a refuzat categoric.) 3. adjectiv convins, decis, ferm, hotărît, răspicat. (Cu glas categoric.) 4. adjectiv evident, flagrant, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr categoric.) 5. adjectiv apreciabil, considerabil, evident, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit. (O ameliorare categoric a stării bolnavului; o diferență categoric.) 6. adjectiv cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livresc) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate categoric.) 7. adjectiv cert, precis, sigur, (rar) neapărat. (verb reflexiv:ea un răspuns categoric.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CATEGÓRIC: CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -e, adjectiv Precis, fără echivoc, fără condiții sau alternative, hotărît; Tranșant, necondiționat. Ca și cum ar fi un revers al Ceahlăului, o categorică replică uriașei lui înălțimi... o vale acută, un fund de ocean din care s-au retras apele, se cască numaidecît. BOGZA, C. O. 21. Agricultura cere experiență, și experiența e categorică în privința asta. REBREANU, R. I 124. Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată între un obiect și o însușire a sa. «Arderea este un proces chimic» este o judecată categorică. • (Adverbial) Le-a declarat categoric că... rupe cu toată familia orice relație. REBREANU, R. I 29. Forme diferite ale cuvantului categoric: categoric-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru categoric: categóric, categorică [Atestat: GHICA, S. 376 / Plural: categoricici, categoricice / Etimologie: franceza categorique, lat catégoricus] 1-4 a, av (Care este) fără (condiții sau) alternative Si: hotărât, necondiționat, precis, (înv) categoricesc (2), categoricește. 5 a (Log; despre judecată) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. 6-7 a (Log; îs) Judecată categorică Judecată care (afirmă sau) neagă o relație sigură, necondiționată, între subiect și o însușire a sa. 8-9 a, av (Pex) Clar. Forme diferite ale cuvantului categoric: categorică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CATEGÓRIC: CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adjectiv (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. • Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din limba franceza catégorique, latina categoricus. Forme diferite ale cuvantului categoric: categoric-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CATEGÓRIC: CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adjectiv (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. • Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din limba franceza catégorique, latina categoricus. Forme diferite ale cuvantului categoric: categoric-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CATEGÓRIC: CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative, precis, hotărât; necondiționat. • Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – în franceză catégorique (neologism din limba latină categoricus). Forme diferite ale cuvantului categoric: categoric-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru categoric: *categóric, -ă adjectiv (vgr. kategorikós). Clar, precis: răspuns categoric. Imperativ categoric, în doctrina luĭ Kant, regulă de acțiune care se impune voințeĭ ca o comandă universală și absolută. adverb În mod categoric. Forme diferite ale cuvantului categoric: categoric-ă calatîr Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CATEGÓRIC: CATEGÓRIC, -Ă adjectiv (adesea adverb) Precis, hotărât; necondiționat. ♦ (logică; despre judecăți) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. [conform limba franceza catégorique, latina categoricus]. Forme diferite ale cuvantului categoric: categoric-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CATEGÓRIC: CATEGÓRIC, -Ă adjectiv (și adverb) precis, hotărât; necondiționat. • (logică; despre judecăți) în care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. (< limba franceza catégorique) Forme diferite ale cuvantului categoric: categoric-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru categoric: categoric a. conform rațiunii, clar și preciz: refuz categoric; imperativ categoric, în doctrina lui Kant, regulă de acțiune ce se impune voinței ca un ordin universal și absolut. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CATEGÓRIC: CATEGÓRIC1 categoriccă (categoricci, categoricce) 1) Care ține de categorie; propriu categoriei. 2) Care nu admite nici un fel de condiții. Un refuz categoric. /<fr. catégorique, latina categoricus Forme diferite ale cuvantului categoric: categoriccă categoricci categoricce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CATEGÓRIC: CATEGÓRIC2 adverb În mod hotărât; fără șovăieli. L-a refuzat categoric. /<fr. catégorique, latina categoricus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru categoric: categóric adjectiv masculin, plural categórici; forme singular categórică, plural categórice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru categoric: categóric adjectiv masculin, plural categórici; forme categórică, plural categórice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Categoric: Categoric ≠ necategoric Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CATEGORIC' catefeácategorémăcategoremáticCATEGORIÁLCategoriccategoricésccategoricéșteCATEGORÍECATEGORISÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Categoric Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului categoric dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un refuz categoric. L-a refuzat categoric. Cu glas categoric. Un adevăr categoric. O ameliorare categoric a stării bolnavului; o diferență categoric. A manifestat o superioritate categoric. Verb reflexiv:ea un răspuns categoric. Un refuz categoric. L-a refuzat categoric. Boxerul a manifestat o superioritate categoric. Categóric, categorică [Atestat: GHICA, S. 376 / Plural: categoricici, categoricice / Etimologie: franceza categorique, lat catégoricus] 1-4 a, av Care este fără condiții sau alternative Si: hotărât, necondiționat, precis, înv categoricesc 2, categoricește. 6-7 a Log; îs Judecată categorică Judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între subiect și o însușire a sa. CATEGÓRIC1 categoriccă categoricci, categoricce 1 Care ține de categorie; propriu categoriei. Un refuz categoric. L-a refuzat categoric. |
GRAMATICA cuvântului Categoric? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului categoric. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Categoric poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE categoric? Vezi cuvântul categoric desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul categoric?[ ca-te-go-ric ] Se pare că cuvântul categoric are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Categoric Inţelegi mai uşor cuvântul categoric dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeJudecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată între un obiect și o însușire a sa Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Suveranitate de stat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
