eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cavaler


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Cavaler [ ca-va-ler ]
VEZI SINONIME PENTRU cavaler PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cavaler în mai multe dicționare

Definițiile pentru cavaler din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cavaler:
cavalér substantiv masculin [Atestat: DUMITRACHE, 414 / V: cavalerleáriu, cavalerlír, gacavaler / Plural: cavaleri / Etimologie: rs кaвaлepь] 1 (Înv) Călăreț. 2 (Mil; înv) Soldat din cavalerie Si: cavalerist, călăraș, (înv) călariu. 3 (În vechea Romă) Cetățean din ordinul călăreților, ordin mijlociu, între patricieni și plebei având fiecare un cal întreținut pe socoteala statului. 4 (În Evul Mediu, în Apus) Nobil care era membru al ordinului sau instituției cavaleriei (cu un ceremonial deosebit) și căruia i se impuneau disprețul pericolului, lealitatea, apărarea celor slabi, curtenia față de femei. 5 (Pex) Membru al unor ordine militare și religioase instituite pentru lupta împotriva necreștinilor. 6 (Pex) Membru al unui ordin onorific instituit de suveran. 7 (Spc) Persoană cu gradul cel mai puțin înalt dintr-un ordin care are mai multe grade. 8 (Îoc damă) Bărbat care însoțește o doamnă sau o domnișoară. 9-10 (Pex) Bărbat care, la un bal, dansează cu o femeie (sau care curtează o femeie). 11 (Îs) cavaler de onoare Tânăr care însoțește, împreună cu o domnișoară de onoare, pe miri, la cununie vezi frate-de-mire Cf vornicel, chemător. 12 (Înv; îs) cavaler de industrie Persoană care, în ciuda aspectului onest, face înșelătorii în stil mare și trăiește din expediente. 13 (Pex) Om onest, politicos, leal, cu purtări nobile. 14 (Pex) Greutate de sârmă care se pune călare pe brațul balanțelor de precizie (pentru greutăți foarte mici). 15 (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina). 16 (Bot; reg) Cârciumăreasă (Zinnia elegans).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



CAVALER
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAVALER:
CAVALÉR, cavaleri, substantiv masculin

I. (În organizația feudală din Apus) Nobil cu o situație militară înaltă, consfințit pentru luptă, de rege sau de un reprezentant al lui, în cadrul unei ceremonii speciale care a variat după țări și epoci; (urmat de determinări, în unele țări și astăzi) membru al unui ordin militar-religios, întrunind toate atribuțiile care decurg din această situație. Se înclinase in fața ei ca un cavaler din vechi timpuri. SADOVEANU, N. forme

15. Singur numai cavalerul suspinînd privea balconul. EMINESCU, O. I 152. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU, O. I 146.De pe zalele-aurite Secunosc că-s cavaleri. NEGRUZZI S. II 78.

II.

1. Om plin de abnegație,generos și nobil. (Adjectival) Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela ce umilit ți-l cer. EMINESCU, O. I 91.

2. Bărbat care însoțește o femeie în societate. Și-i fi cavalerul nostru pe la grădini, pe la teatru, pe la baluri. ALECSANDRI, T. I 272.

3. Bărbat necăsătorit, holtei, burlac. Cavalerii invitau la un vals pe noile lor cunoștințe. VLAHUȚĂ, O. A. III

3. Țineți-vă frumos și nu fiți așa de posomorite, c-au să vie cavalerii să vă poftească [la dans]. ALECSANDRI, T. I 160. Cavaler de onoare = tînăr care însoțește pe miri la cununie.

4. (Urmat de determinări în genitiv) Membru al unui ordin onorific, posesor al anumitor decorații.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cavaler
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru cavaler:
cavalér, cavaleri substantiv masculin

1. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios.
♦ Cavalerul trac = zeu tânăr, aparținând mitologiei tracice din aria balcanică și danubiană, reprezentat călare și adesea în împrejurimi cinegetice, al cărui cult s-a răspândit în timpul Imperiului roman și la nord de Dunăre.
♦ Cavalerii danubieni = divinități în mitologia dacilor, înfățișate sub forma unor călăreți care poartă în sulițe balaurul dacic și care constituie, probabil, o dedublare a Cavalerului trac.
♦ Cavalerii Apocalipsei = societate secretă stranie, întemeiată în 1693 de Agostino Gabrino, care și-a asumat misiunea de a apăra Biserica împotriva așteptatului Antihrist.
♦ Cavalerii Ordinului de Malta (sau Cavalerii ioniți) = membrii unui ordin monahal-cavaleresc creat în secolul 12 la Ierusalim, care aveau ca scop, la început, îngrijirea pelerinilor bolnavi și apoi apărarea Sfântului Mormânt și care, în 1530, au primit ca feudă de la Carol V însula Malta, de unde și-au tras numele; în 1834 ordinul s-a instalat la Roma; ospitalieri.

2. Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor.

3. (popular) Tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie.

– Din limba rusă kavaler (< limba franceza ).

Definiție sursă: Dicționar religios

CAVALER
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAVALER:
CAVALÉR, cavaleri, substantiv masculin

1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial.
♦ (În Evul Mediu, în Apusul și în Centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui.

2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios.

3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante.

4. Persoană având titlul de cavaler (1-3).

5. Călăreț.

6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor.

7. (popular) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac.
       • Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie.

– Din limba rusă kavaler, italiana cavaliere, limba franceza cavalier.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



CAVALER
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAVALER:
CAVALÉR, cavaleri, substantiv masculin

1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial.
♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui.

2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios.

3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante.

4. Persoană având titlul de cavaler (1-3).

5. Călăreț.

6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor.

7. (popular) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac.
       • Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie.

– Din limba rusă kavaler (< limba franceza ).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

cavaler
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cavaler:
cavalér (cavaléri), substantiv masculin –

1. Titlu nobiliar conferit de rege. –

2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc. –

3. Titlu onorific conferit posesorului anumitor decorații. –

4. Persoană avînd titlu de cavaler. –

5. Călăreț. –

6. Om generos, nobil; amabil. –

7. Holtei, burlac.

– Mr. căvăler. It. cavaliere, limba franceza cavalier, chevalier, prin intermediul limba rusă kavaler (Sanzewitsch 199; DAR); conform limba neogreacă ϰαβαλλάρις, limba bulgară kavaler. derivat cavaleresc, adjectiv (de cavaler; învechit fățiș, pe față); cavalerește, adverb (în felul cavalerilor, sincer, deschis); cavalerie, substantiv feminin (călărime; instituția cavalerilor); cavalerism, substantiv neutru (purtare de cavaler); cavalerist, substantiv masculin (călăreț); cavaleros, adjectiv (cavaleresc).
Forme diferite ale cuvantului cavaler: cavaléri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

cavaler
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cavaler:
*cavalér m. (limba rusă kavalér, limba franceza cavalier, limba neogreacă kavalliéris, despre italiana cavaliere, care vine despre cavallo, cal. vezi cal). Cetățean roman din al doilea ordin (eques). Nobil admis în ordinu cavalerizmuluĭ în evu mediŭ: cavaleru Bayard. Membru al unuĭ ordin militar (ca ceĭ din Malta orĭ ceĭ Teutonĭ). Nobil de un rang inferior celuĭ de baron (obișnuit în Italia și Austria). Purtător al uneĭ decorațiunĭ în gradu cel maĭ de jos: cavaler al Coroaneĭ Româniiĭ. Bărbat, în opoz. cu damă la dans. popular Holteĭ. Cavaler rătăcitor, cavaler care cutreĭera lumea ca să îndrepte nedreptățile (ca Don Quijote). Cavaler de industrie, escroc.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CAVALER
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CAVALER:
CAVALÉR substantiv masculin

I.

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați.

2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.

3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații.

4. cavaler de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc.

II.

1. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese.

2. bărbat care însoțește o femeie în societate.

3. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie. (< limba rusă kavaler, italiana cavaliere, limba franceza cavalier)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CAVALER
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAVALER:
CAVALÉR, cavaleri, substantiv masculin

I. (În organizația feudală din Apus) Nobil consfințit pentru cariera armelor (de rege sau de un reprezentant al lui) printr-o ceremonie specială; (urmat de determinări; în unele țări și astăzi) membru al unui ordin militar-religios; membru al unui ordin onorific, posesor al anumitor decorații.

II.

1. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor.

2. Bărbat care însoțește o femeie în societate.

3. Tânăr necăsătorit; holtei, burlac.
       • Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie.

– Rus kavaler (< limba franceza ).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CAVALER
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CAVALER:
CAVALÉR substantiv masculin

I. (istorie) Membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, format din cetățeni bogați.
♦ Nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (și astăzi în unele țări) membru al unui ordin militar religios.
♦ Membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații.
♦ Cavaler de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor, șarlatan, escroc.

II.

1. Om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese.

2. Bărbat care însoțește o femeie în societate.

3. Bărbat necăsătorit; holtei, burlac. [< italiana cavaliere, limba franceza chevalier].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CAVALER
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CAVALER:
CAVALER substantiv, adjectiv

1. substantiv, adjectiv burlac, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit, (popular și fam.) becher, (Transilvania) frășcău. (A rămas cavaler.)

2. substantiv (tehnic) călăreț. (cavaler la o balanță.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cavaler
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cavaler:
cavalér substantiv masculin, plural cavaléri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cavaler
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cavaler:
cavalér substantiv masculin, plural cavaléri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CAVALER'
cavalcadárecavalcadátcavalcavíacavaleáriuCAVALÉRcavalerésccavaleréșteCAVALÉRIECAVALERÍME

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cavaler
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cavaler dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cavalér substantiv masculin [Atestat: DUMITRACHE, 414 / V: cavalerleáriu, cavalerlír, gacavaler / Plural: cavaleri / Etimologie: rs кaвaлepь] 1 Înv Călăreț.
11 Îs cavaler de onoare Tânăr care însoțește, împreună cu o domnișoară de onoare, pe miri, la cununie vezi frate-de-mire Cf vornicel, chemător.
12 Înv; îs cavaler de industrie Persoană care, în ciuda aspectului onest, face înșelătorii în stil mare și trăiește din expediente.
A rămas cavaler.
Cavaler la o balanță.



GRAMATICA cuvântului cavaler?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cavaler.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cavaler poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cavaler sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul cavaler are forma: cavaléri
VEZI PLURALUL pentru cavaler la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cavaler?
Vezi cuvântul cavaler desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cavaler?
[ ca-va-ler ]
Se pare că cuvântul cavaler are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL cavaler
Inţelegi mai uşor cuvântul cavaler dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Cavaler de onoare = tînăr care însoțește pe miri la cununie
♦ Cavalerul trac = zeu tânăr, aparținând mitologiei tracice din aria balcanică și danubiană, reprezentat călare și adesea în împrejurimi cinegetice, al cărui cult s-a răspândit în timpul Imperiului roman și la nord de Dunăre
♦ Cavalerii danubieni = divinități în mitologia dacilor, înfățișate sub forma unor călăreți care poartă în sulițe balaurul dacic și care constituie, probabil, o dedublare a Cavalerului trac
♦ Cavalerii Apocalipsei = societate secretă stranie, întemeiată în 1693 de Agostino Gabrino, care și-a asumat misiunea de a apăra Biserica împotriva așteptatului Antihrist
♦ Cavalerii Ordinului de Malta sau Cavalerii ioniți = membrii unui ordin monahal-cavaleresc creat în secolul 12 la Ierusalim, care aveau ca scop, la început, îngrijirea pelerinilor bolnavi și apoi apărarea Sfântului Mormânt și care, în 1530, au primit ca feudă de la Carol V însula Malta, de unde și-au tras numele; în 1834 ordinul s-a instalat la Roma; ospitalieri
Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie
Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie
Cavaler de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc
♦ cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie
Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie
♦ Cavaler de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor, șarlatan, escroc



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cavaler

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial; adverbial a rămâne tablou?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
tratament aplicat pe un loc bolnav; anestezie locală
o specie de mere
a rămâne surprins, înlemnit
zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; coordonate ecuatoriale
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app