 | as |
|
| Ceară [ cea-ră ] VEZI SINONIME PENTRU ceară PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ceara în mai multe dicționareDefinițiile pentru ceara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ceară: ceáră substantiv feminin [Atestat: CORESI, EV. 198/35 / Plural: (rar) ceri / Etimologie: moștenit din latinescul cera] 1 Produs natural (de origine animală, vegetală sau minerală) ori sintetic, plastic, insolubil în apă, care se înmoaie și se topește la temperaturi destul de joase, cu numeroase utilizări în industria farmaceutică, electronică, cosmetică etc. 2 (Îs) ceara de albine Ceară de culoare gălbuie, cu miros caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor, întrebuințată la fabricarea lumânărilor, la modelat etc. 3 (Îe) A fî galben ca cearara A fi palid (de boală, de emoție etc.) 4 (Îs) ceara de parchet Amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină și alte substanțe, care se dă pe parchet și formează o peliculă lucioasă, protectoare. 5 (Îs) ceara roșie (sau tare ori de pecetluit) Amestec de colofoniu, șclac, ulei de terebentină și culori minerale, care, datorită proprietăților lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, închiderea ermetică a flacoanelor etc. 6 (Îs) ceara montană Ceară minerală obținută din cărbunii bruni prin extracție cu solvenți. 7 ceara vegetală Strat care acoperă suprafața plantelor, mai ales a fructelor. 8 (Glg; îs) ceara de pământ Ozocherită. 9 (Flz) Cerumen. 10 (Bot) Arbust agățător, mereu verde, cu flori albe-trandafirii, plăcut mirositoare Si: floare-de-ceară, ceara-albinii (Asclepias syriaca) Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CEARĂ: CEÁRĂ substantiv feminin 1. Substanță plastică gălbuie produsă de albine și obținută prin topirea fagurilor; se întrebuințează la modelaj, la fabricarea luminărilor și a pastelor pentru lustruit (parchetele, scîndurile, încălțămintea etc.). Fața lui Constandin rămase galbenă-cafenie ca ceara veche. DUMITRIU, N. 229. În zădar vă zbateți și asudă Fruntea voastră galbenă ca ceara, Nu puteți, degeaba-i orice trudă, Să legați cu lanțuri primăvara. BENIUC, vezi 80. Și fața străvezie ca fața albei ceri Slăbită e de umbra duioaselor dureri! EMINESCU, O, I 213. Într-un salon ardeau două mari policandre cu lumînări de ceară galbenă. NEGRUZZI, S. I 60. • (În comparații și metafore) Lîngă fruntea lui de ceară, Ostenit se-ntinde arcul pe grumazul de vioară. GOGA, P. 70. • Expresia: Să-l pici (sau să-l fi picat) cu ceară (sau cu lumînarea) vezi pica. • (În comparații, ca simbol al maleabilității) Nevastă-mea... este o ceară moale pe care o întorc cum mi-e voia. NEGRUZZI, S. I 77. • Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină și alte substanțe, folosit pentru lustruirea parchetului. Ceară roșie (sau tare sau de pecetluit) = compoziție de gumă, lac și rășină, cu care se pecetluiesc scrisorile, pachetele etc. 2. Cerumen. Are multă ceară în urechi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CEARĂ: CEÁRĂ, (2) ceruri, substantiv feminin 1. Produs natural (de origine animală, vegetală sau minerală) sau sintetic, plastic, insolubil în apă, care se înmoaie și se topește la temperaturi destul de joase și care are numeroase utilizări în industria farmaceutică, electronică, a hârtiei, cosmetică etc. • Ceară de albine = ceară de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor. Ceară de balenă = spermanțet, ulei de cașalot. Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină, ceară vegetală și cu alte substanțe, care formează pe parchet o peliculă lucioasă, protectoare. Ceară roșie = amestec de colofoniu, șelac, ulei de terebentină și culori minerale, care, datorită proprietăților lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la închiderea ermetică a flacoanelor etc. Ceară montană = ceară minerală obținută din cărbunii bruni prin extracție cu solvenți. Ceară vegetală = strat care acoperă suprafața plantelor, mai ales a fructelor. 2. Sort de ceară (1). 3. (geologie; în sintagma) Ceară de pământ = ozocherită. 3. (fiziologie) Cerumen. – latina cera. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CEARĂ: CEÁRĂ substantiv feminin 1. Produs natural (de origine animală, vegetală sau minerală) sau sintetic, plastic, insolubil în apă, care se înmoaie și se topește la temperaturi destul de joase și care are numeroase utilizări în industria farmaceutică, electronică, a hârtiei, cosmetică etc. • Ceară de albine = ceară de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor. Ceară de balenă = spermanțet, ulei de cașalot. Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină, ceară vegetală și cu alte substanțe, care formează pe parchet o peliculă lucioasă, protectoare. Ceară roșie = amestec de colofoniu, șelac, ulei de terebentină și culori minerale, care, datorită proprietăților lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la închiderea ermetică a flacoanelor etc. Ceară montană = ceară minerală obținută din cărbunii bruni prin extracție cu solvenți. Ceară vegetală = strat care acoperă suprafața plantelor, mai ales a fructelor. 2. (geologie; în sintagma) Ceară de pământ = ozocherită. 3. (fiziologie) Cerumen. – latina cera. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CEARĂ: CEÁRĂ forme 1) Substanță amorfă, de culoare gălbuie, produsă de albine, care se obține prin topirea fagurilor. • Galben ca cearaa foarte palid. 2) Substanță solidă de diferite origini (animală, vegetală, minerală sau sintetică) folosită în industria farmaceutică, electronică, cosmetică etc. Lumânare de ceara. • ceara de parchet amestec de ceară sintetică și parafină, folosit la lustruirea parchetului. ceara roșie amestec de colofoniu cu ulei de terebentină, folosit la aplicarea sigiliilor. ceara de pământ ceară minerală; ozocherită. 3) Substanță ceroasă, care se formează în canalul extern al urechii; cerumen. [G.-D. cerii] /<lat. cera Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ceară: ceáră substantiv feminin – 1. Produs natural care se înmoaie și se topește, cu numeroase întrebuințări. – Ceară roșie, ceară de sigiliu. – 2. Cerumen. – 3. Plantă (Hoya carnosa, Asclepias carnosa). – Mr. țeară, istr. țerę. latina cēra (Pușcariu 328; Candrea-Dens., 229; REW 1821; DAR); conform italiana , prov., cat., spaniolă, portugheză cera, limba franceza cire. – derivat ceriu, adjectiv (gălbui); cerar, substantiv masculin (negustor de ceară; lumînârar); cerărit, substantiv neutru (învechit, impozit pe ceară); cerărie, substantiv feminin (magazin de ceară); cerui, verb (a da cu ceară); ceruială, substantiv feminin (ceruire); ceruitură, substantiv feminin (ceruire). Pentru cerițică, conform cerențel. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ceară: 1) ceáră forme, plural cerĭ (latina cera, despre vgr. kerós; italiana pv. spaniolă pg. cera, limba franceza cire). O substanță galbenă moale din care albinele îșĭ fac faguriĭ. O substanță galbenă care se formează în urechĭ. Un copăcel cățărător perpetuŭ verde cultivat p. frumusețea florilor luĭ cărnoase și mirositoare (asclepias [saŭ hoya] carnosa). Galben ca ceara saŭ ca ceara de galben (în Muntenia galben ca turta de ceară), foarte palid (de frică, de boală). Ceară roșie (saŭ ceară tare), o compozițiune rășinoasă de sigilat scrisorile ș. a. Ceară de pămînt, ozocherită. vezi mungiŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CEARĂ: CEÁRĂ substantiv feminin 1. Substanță plastică gălbuie produsă de albine și recoltată de om prin topirea fagurilor; substanță de origine minerală, vegetală sau animală, insolubilă în apă; ambele sunt folosite la fabricarea lumânărilor, în apretură și în multe alte ramuri ale industriei. • Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină și cu alte substanțe. Ceară roșie = compoziție de gumă, lac și rășină, cu care se pecetluiesc scrisorile. 2. Cerumen. – latina cera. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ceară: ceară forme 1. substanță gălbuie, moale și lesne topitoare, ce fac albinele; ceară roșie, compozițiune rășinoasă de pecetluit scrisori, pachete; 2. materie roșiatică ce se formează în ureche. [latina CERA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CEARĂ: CEARĂ substantiv l. (fiziologie) cerumen, (popular) clei, năjit. (ceara care se formează în ureche.) 2. (chimie) ceară de balenă = cetaceum, spermanțet, alb de balenă, ulei de cașalot. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ceară: 2) ceáră forme, plural cerĭ. Moldova Vechĭ. Un fel de plată a biruluĭ: dările se plătesc în ceară. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ceară: ceáră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cérii; (sorturi) plural céruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ceară: ceáră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cérii; plural céruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CEARA' ceáptăceapuchícCEAPÚRceárCEÁRĂCEARĂ-DE-PĂMÂNTceară-de-pămîntceárbăcearc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ceară Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ceară dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 2 Îs ceară de albine Ceară de culoare gălbuie, cu miros caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor, întrebuințată la fabricarea lumânărilor, la modelat etc. 3 Îe A fî galben ca cearăra A fi palid de boală, de emoție etc. 4 Îs ceară de parchet Amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină și alte substanțe, care se dă pe parchet și formează o peliculă lucioasă, protectoare. 5 Îs ceară roșie sau tare ori de pecetluit Amestec de colofoniu, șclac, ulei de terebentină și culori minerale, care, datorită proprietăților lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, închiderea ermetică a flacoanelor etc. 6 Îs ceară montană Ceară minerală obținută din cărbunii bruni prin extracție cu solvenți. 7 ceară vegetală Strat care acoperă suprafața plantelor, mai ales a fructelor. 8 Glg; îs ceară de pământ Ozocherită. • Galben ca cearăa foarte palid. Lumânare de ceară. • ceară de parchet amestec de ceară sintetică și parafină, folosit la lustruirea parchetului. Ceară roșie amestec de colofoniu cu ulei de terebentină, folosit la aplicarea sigiliilor. Ceară de pământ ceară minerală; ozocherită. Ceară care se formează în ureche. |
GRAMATICA cuvântului ceară? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ceară. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ceară poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ceară? Vezi cuvântul ceară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ceară?[ cea-ră ] Se pare că cuvântul ceară are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ceară Inţelegi mai uşor cuvântul ceară dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină și alte substanțe, folosit pentru lustruirea parchetului Ceară roșie sau tare sau de pecetluit = compoziție de gumă, lac și rășină, cu care se pecetluiesc scrisorile, pachetele etc Ceară de albine = ceară de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor Ceară de balenă = spermanțet, ulei de cașalot Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină, ceară vegetală și cu alte substanțe, care formează pe parchet o peliculă lucioasă, protectoare Ceară roșie = amestec de colofoniu, șelac, ulei de terebentină și culori minerale, care, datorită proprietăților lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la închiderea ermetică a flacoanelor etc Ceară montană = ceară minerală obținută din cărbunii bruni prin extracție cu solvenți Ceară vegetală = strat care acoperă suprafața plantelor, mai ales a fructelor Geologie; în sintagma Ceară de pământ = ozocherită Ceară de albine = ceară de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor Ceară de balenă = spermanțet, ulei de cașalot Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină, ceară vegetală și cu alte substanțe, care formează pe parchet o peliculă lucioasă, protectoare Ceară roșie = amestec de colofoniu, șelac, ulei de terebentină și culori minerale, care, datorită proprietăților lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la închiderea ermetică a flacoanelor etc Ceară montană = ceară minerală obținută din cărbunii bruni prin extracție cu solvenți Ceară vegetală = strat care acoperă suprafața plantelor, mai ales a fructelor Geologie; în sintagma Ceară de pământ = ozocherită Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină și cu alte substanțe Ceară roșie = compoziție de gumă, lac și rășină, cu care se pecetluiesc scrisorile Chimie ceară de balenă = cetaceum, spermanțet, alb de balenă, ulei de cașalot |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ceară |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cale sau drum, șosea de acces?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
