 | as |
|
| Ceartă [ cea-r-tă ] VEZI SINONIME PENTRU ceartă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cearta în mai multe dicționareDefinițiile pentru cearta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CEARTĂ: CEARTĂ s. 1. animozitate, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, verb reflexiv:ajbă, zîzanie, (învechit și popular) price, pricină, sfadă, (popular și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (popular) harță, (învechit și regional) pricaz, scîrbă, toi, (regional) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Moldova și Transilvania) poară, (Bucovina și Transilvania) șcort, (învechit) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism învechit) filonichie, (figurat) ciocnire. (cearta dintre două persoane.) 2. discuție, vorbă, zarvă, (popular) gîlceavă, sfadă. (Multă cearta s-a făcut între ei pentru mine.) 3. admonestare, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, (popular și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (învechit și regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) șmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (familial figurat) săpuneală, scuturătură. (cearta pe care a primit-o l-a potolit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CEARTĂ: CEÁRTĂ, certuri, substantiv feminin 1. Schimb de vorbe aspre, de imputări între două sau mai multe persoane, rezultat din deosebire mare de păreri sau de interese; dispută verbală (în contradictoriu), sfadă, gîlceavă. La ceartă unul spune una, altul alta, ori pe rînd ori amîndoi deodată. CARAGIALE, P. 76. Văzînd cearta iscată intre tata și mama din pricina m-a, [bunicul] a zis CREANGĂ, A. 18. • Expresia: A căuta ceartă (sau cearta) cu lumînarea = a căuta prilej de ceartă, a umbla după ceartă, a provoca ceartă cu tot dinadinsul. Și de astă dată se legară de dînsul și-i căuta cearta cu luminarea. ISPIRESCU, L. 248. • figurat O ceartă neîncetată de ciocane căzute zgomotos pe nicovală umplea aerul. ANGHEL, PR. 82. 2. (Rar) Discordie, neînțelegere, dușmănie, verb reflexiv:ajbă, ură. Cum e badiul pus la chin, Să-i dau un pahar de vin, De certuri Să ne-mpăcăm, De greșeli Să ne iertăm. TEODORESCU, P. P. 547. – plural și: (învechit) certe (ALECSANDRI, P. II 106, ALECSANDRI, P. P. 151). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ceartă: ceartă substantiv feminin [Atestat: CORESI, EV. 123/16 / Plural: certe și certuri / Etimologie: pvb dl certa] 1 Discuție aprinsă (cu schimb de vorbe aspre) între (două sau) mai multe persoane, rezultată din (păreri sau) interese diferite Si: controversă, dispută, (liv) altercație, litigiu, disensiune, (pop) gâlceavă, (pfm) ciorovăială, (îrg) cioandră, (înv) price, voroavă. 2 (Îe) A căuta cearta cu lumânarea A face tot posibilul să provoace o ceartă. 3 (Îc) Cată-cearta Persoană care caută mereu prilej de a se certa. 4 (Bot; reg; îc) ceartata casei Vineriță (Ajuga reptans). 5 (Înv) Gălăgie. 6-7 Murmur (de nemulțumire). 8 Dușmănie. 9 Observație aspră adresată cuiva pentru o greșeală Si: dojană, mustrare, (liv) reprimandă. 10 (Îrg) Pedeapsă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CEARTĂ: CEÁRTĂ, certuri, substantiv feminin 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. • Expresia: A căuta ceartă cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preț. 2. (Rar) Neînțelegere, dușmănie, ură. Să-i dau un pahar de vin, De certuri Să ne-mpăcăm (TEODORESCU). – Postverbal al lui certa. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CEARTĂ: CEÁRTĂ, certuri, substantiv feminin 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînțelegere, dușmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CEARTĂ: CEÁRTĂ, certuri, substantiv feminin 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînțelegere, dușmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CEARTĂ: CEÁRTĂ substantiv verbal animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancțiune, ură, verb reflexiv:ajbă, verb reflexiv:ăjmășie, zâzanie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ceartă: ceartă substantiv verbal ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PEDEAPSĂ. PORNIRE. SANCȚIUNE. URĂ. verb reflexiv:AJBĂ. verb reflexiv:ĂJMĂȘIE. ZÎZANIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ceartă: ceártă forme, plural certe (despre a te certa). Discusiune pe ton supărat, sfadă, gîlceavă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ceartă: ceartă forme discuțiune prea vie. [Abstras din certà]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ceartă: ceártă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cértei; plural cérturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ceartă: ceártă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cértei; plural cérturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CEARTA' cearsălícearsălírecearsălítCEARȘÍTCEÁRTĂcearterCEASceas-brățárăceas-brichétă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ceartă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ceartă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ceartă dintre două persoane. Multă ceartă s-a făcut între ei pentru mine. Ceartă pe care a primit-o l-a potolit. 2 Îe A căuta ceartă cu lumânarea A face tot posibilul să provoace o ceartă. 3 Îc Cată-ceartă Persoană care caută mereu prilej de a se certa. 4 Bot; reg; îc ceartăta casei Vineriță Ajuga reptans. Multă ceartă s-a făcut între ei pentru mine. Ceartă pe care a primit-o l-a potolit. |
GRAMATICA cuvântului ceartă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ceartă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ceartă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ceartă? Vezi cuvântul ceartă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ceartă?[ cea-r-tă ] Se pare că cuvântul ceartă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ceartă Inţelegi mai uşor cuvântul ceartă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A căuta ceartă sau cearta cu lumînarea = a căuta prilej de ceartă, a umbla după ceartă, a provoca ceartă cu tot dinadinsul A căuta ceartă cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preț |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A trage la aghioase?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
