 | as |
|
| Cercetare [ cer-ce-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU cercetare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cercetare în mai multe dicționareDefinițiile pentru cercetare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERCETARE: CERCETÁRE, cercetări, substantiv feminin Acțiunea de a cerceta și rezultatul ei. 1. Examinare, inspectare; control. Noaptea, prin curțile care rămîn deschise, japoneză.. începea cercetările. GALACTION, O. I 310. 2. Investigație științifică; studiu. vezi analiză. Partidul și guvernul acordă o permanentă grijă oamenilor de știință și activității de cercetare științifică, pusă în slujba construirii socialismului. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49. Cercetările științifico-tehnice prezintă o importanță deosebită și în ceea ce privește crearea unităților noi pentru diferitele ramuri ale industriei ușoare. CONTEMPORANUL S.II, 1953, nr. 360, 5/2. Instrumentele cercetărilor critice moderne sînt așa de imperfecte, incit de multe ori intuiția... face mai mult decît analiza. GHEREA, ST. Hristos I 18. • Institut de cercetări (științifice) = instituție unde se fac lucrări în domeniul științelor. Pentru punerea în valoare a rezultatelor obținute de institutele de cercetări științifice agricole și pentru a se asigura condiții tot mai bune desfășurării activității oamenilor de știință din domeniul științelor agricole, Ministerul Agriculturii va lua măsuri pentru înzestrarea cu cadre, mașini și laboratoare a institutelor de cercetări agricole.și a stațiunilor experimentale. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49. Este o sarcină de onoare a organizațiilor de partid din institutele de cercetări științifice și din învățămîntul superior de a mobiliza oamenii de știință să lupte pentru ridicarea nivelului ideologic al muncii științifice din țara noastră. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 18. 3. Anchetă, investigație, căutare de probe. Să facă cercetare la fața locuită. NEGRUZZI, S. I 226. Iar vulpea, pe atunci fiind judecătoare, îndată a luat pricina-n cercetare. DONICI, forme 79. 4. (termen militar) Acțiune prin care se procură informații despre inamic și despre terenul din zona inamicului... Patrula a pornit în cercetare. 5. (Rar) întrebare. Îl opreau din drum și-l zăpăceau cu cercetările. DELAVRANCEA, S. 216. 6. (Învechit) Vizită. Despre vizite sau cercetări [titlu]. PANN. P. vezi III 3. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cercetare: cercetáre substantiv feminin [Atestat: CORESI, EV. 236/12 / V: cercetarercătcercetare / Plural: cercetaretắri / Etimologie: cerceta] 1 Înconjurare spre a vedea din toate părțile Si: cercetat1 (1), (înv) cercetătură (1). 2 Examinare atentă din toate punctele de vedere Si: cercetat1 (2), (înv) cercetătură. 3 Privire de aproape spre a se convinge de starea unui lucru Si: cercetat1 (3), (înv) cercetătură (3). 4 (Înv) Verificare a exactității unui calcul Si: cercetat1 (4), (înv) cercetătură (4). 5 (Înv) Control vamal Si: cercetat1 (5), (înv) cercetătură (6). 6 Revizuire. 7 (Înv) Examinare a unui școlar la lecții Si: cercetat1 (7), (înv) cercetătură (7). 8 Observare. 9 Căutare (42). 10 Studiu științific Si: cercetat1 (10), (înv) cercetătură (10). 11 (Jur) Studiu al unei cauze spre a putea da o sentință Si: (înv) căutare (27), căutat1 (27), căutătură (27), cercetat1 (11), (înv) încercetare (1), încercetat1 (1). 12 (Jur) Judecare a unui proces Si: (înv) căutare (28), căutat1, căutătură (28), cercetat1 (12), (înv) încercetare (2), încercetat1 (2). 13 Examinare din punct de vedere legal Si: cercetat1 (13), (înv) încercetare (3), încercetat1 (3). 14 Anchetare. 15 Investigare. 16 Interogatoriu. 17 Efort de a se informa Si: cercetat1, (17), (înv) cercetătură (11). 18-19 (Înv) Vizitare (a cuiva sau) a ceva Si: cercetat1 (înv) cercetătură (12-13). 20 (Înv) Ofertă de a veni cuiva în ajutor Si: cercetat1 (20), (înv) cercetătură (14). 21 (Înv) Compătimire. 22 (Înv) Mângâiere. 23 (Înv) Grijă pentru soarta cuiva Si: cercetat1 (23), (înv) cercetătură (17). 24 Punere la încercare Si: cercetat1 (24), (înv) cercetătură (18). 25 Ispitire. 26 Răsplătire. 27 Pedepsire. 28-29 Totalitate a (persoanelor și) instituțiilor care se ocupă cu cercetarea (10). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCETARE: CERCETARE s. 1. analizare, analiză, examen, examinare, investigare, investigație, studiere, studiu, (popular) cercare, (învechit) răspicare, (figurat) explorare. (O cercetare critică a problemelor.) 2. examinare, privire. (La o cercetare mai adîncă.) 3. (concret) studiu. (A publicat o cercetare temeinică.) 4. analiză, examinare, observare, observație, scrutare, studiere, studiu, (popular) iscodire, (învechit) iscoadă, ispită, ispitire. (cercetare atentă a cuiva.) 5. consultare. (cercetare a unui catalog.) 6. control, revizie, revizuire, verificare, (învechit) teorie, teorisire. (cercetare tuturor scriptelor financiare.) 7. (juridic) anchetare, anchetă, instruire, (învechit) sprafcă, (rusism învechit) comandirovcă. (cercetare a unui caz penal.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERCETARE: CERCETÁRE, cercetări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. 2. Investigație originală în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologice. 3. (juridic) Activitate desfășurată de organele de urmărire penală pentru strângerea și verificarea probelor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și pentru descoperirea și prinderea infractorului. 4. (termen militar) Acțiune de culegere și de studiere a datelor despre inamic, teren, populație etc. – vezi cerceta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCETARE: CERCETÁRE cercetareări forme 1) vezi A CERCETA. 2) Studiu amanunțit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaște ceva; investigație. O cercetare valoroasă. 3) termen militar Acțiune de culegere a informațiilor despre inamic; recunoaștere. cercetareări secrete. [G.-D. cercetării] /v. a cerceta Forme diferite ale cuvantului cercetare: cercetareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cercetare: cercetáre forme Analiză, control, examinare, expertiză. Interogatoriŭ. Explorare, investigare. Inspecțiune. Inchizițiune. Perchizițiune. Sondare. A lua în cercetare, a cerceta. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cercetare: cercetare forme fapta de a cerceta: 1. examen, interogatoriu; 2. vizită: cercetările cele mai bune sunt cele mai rare PANN. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERCETARE: CERCETÁRE, cercetări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. – vezi cerceta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERCETARE: CERCETÁRE, cercetări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cercetare: cercetáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cercetării; plural cercetări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cercetare: cercetáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cercetắrii; plural cercetắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERCETARE' cercelușicercelúțcércetCERCETÁCERCETÁREcercetáșcercetáșăcercetășésccercetășéște |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cercetare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cercetare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 236/12 / V: cercetarercătcercetare / Plural: cercetaretắri / Etimologie: cerceta] 1 Înconjurare spre a vedea din toate părțile Si: cercetat1 1, înv cercetătură 1. O cercetare critică a problemelor. La o cercetare mai adîncă. A publicat o cercetare temeinică. Cercetare atentă a cuiva. Cercetare a unui catalog. Cercetare tuturor scriptelor financiare. Cercetare a unui caz penal. CERCETÁRE cercetareări forme 1 vezi A CERCETA. O cercetare valoroasă. Cercetareări secrete. La o cercetare mai adâncă. A publicat o cercetare temeinică. Cercetare a unui catalog. |
GRAMATICA cuvântului cercetare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cercetare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cercetare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cercetare? Vezi cuvântul cercetare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cercetare?[ cer-ce-ta-re ] Se pare că cuvântul cercetare are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cercetare Inţelegi mai uşor cuvântul cercetare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Institut de cercetări științifice = instituție unde se fac lucrări în domeniul științelor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cercetare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Biologie; în sintagma foițe embrionare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cercetare are forma: cercetări
