 | as |
|
| Cercetător [ cer-ce-tă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU cercetător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cercetator în mai multe dicționareDefinițiile pentru cercetator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERCETĂTÓR: CERCETĂTÓR2, -OÁRE, cercetători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care se ocupă cu cercetări în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. În «Capitalul», cea mai remarcabilă creație științifică pe care a produs-o secolul al XIX-lea, se îmbină o extraordinară rigurozitate științifică de cercetător scrupulos și neobosit cu o înflăcărată pasiune revoluționară pentru soarta și viitorul clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 26. Știința marxist-leninistă și exemplul științei sovietice au ajutat și îndemnat pe cercetători să lege știința noastră de practica construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 107. Lucrarea lui I. vezi Stalin «Marxismul și problemele lingvisticii» pune în fața cercetătorilor din domeniul științelor sociale, în special cercetătorilor din domeniul științelor istorice, o serie de teze de mare însemnătate principială care deschid perspective largi dezvoltării științei istorice. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 1/3. Cercetătorul științific, profesorul universitar, literatul, artistul, activistul pe tărîmul culturalizării maselor trebuie să aibă drept sprijin în munca sa – pentru ca aceasta să fie încununată de roade – o concepție justă despre lume și societate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Forme diferite ale cuvantului cercetator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cercetător: cercetătór, cercetatoroare [Atestat: N. TEST. (1648), ap. DA / Plural: cercetatori, cercetatoroare / Etimologie: cerceta + -tor] 1-8 smf, a (Persoană) care cercetează (1-4). 9 substantiv masculin și feminin Controlor vamal. 10 substantiv masculin și feminin Inspector. 11-12 smf, a (Persoană) care examinează. 13-14 smf, a (Persoană) care observă. 15-16 smf, a Căutător (26-27). 17-18 smf, a (Persoană) care caută să descopere noi adevăruri științifice. 19-20 substantiv masculin și feminin (Îs) cercetator științific (Funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice și) persoană care are această funcție. 21 substantiv masculin și feminin Investigator judecătoresc. 22 substantiv masculin și feminin Anchetator. 23-24 smf, a (Persoană) care studiază. 25 substantiv masculin și feminin (Înv) Vizitator. 26-27 smf, a (Înv) (Persoană) care oferă ajutor. 28-29 smf, a (înv) (Persoană) care compătimește. 30-31 smf, a (înv) (Persoană) care poartă de grijă. 32-33 (Înv) smf, a (Persoană) care ispitește. 34-35 (Înv) smf, a (Persoană) care răsplătește. 36-37 smf, a (Înv) (Persoană) care pedepsește. 38 substantiv masculin (Înv) Păstor sufletesc. 39 substantiv masculin (Înv) Episcop. 40 substantiv masculin (Înv) Arhiepiscop. Forme diferite ale cuvantului cercetator: cercetatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERCETĂTÓR: CERCETĂTÓR1, -OÁRE, cercetători, -oare, adjectiv Care cercetează (1), care examinează cu atenție; scrutător. La ferestrele vogonului apărură fețe cercetătoare și speriate. DUMITRIU, B. forme 86. • (Adverbial) Bătrînă se uita cercetător la fața lui Ion. DUMITRIU, vezi L. 20. Tata se uita cercetător în juridic SAHIA, N. 54. Femeia veni lîngă gardul nu tocmai nalt și, fără să zică nimic, mi se uita în față de-aproape, lung și cercetător. HOGAȘ, M. N. 77. Forme diferite ale cuvantului cercetator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERCETĂTÓR: CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și forme Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. • Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetare științifică, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului cercetator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERCETĂTÓR: CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și forme Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. • Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului cercetator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERCETĂTÓR: CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și forme Persoană care se ocupă cu cercetări în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. – Din cerceta + sufix -(ă)tor. Forme diferite ale cuvantului cercetator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCETĂTOR: CERCETĂTOR substantiv, adjectiv 1. substantiv om de știință, (învechit) scrutător. (Un remarcabil cercetator în domeniul...) 2. adjectiv atent, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (O privire cercetator; ochi cercetator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCETĂTÓR: CERCETĂTÓR2 cercetatoroáre (cercetatoróri, cercetatoroáre) m. și forme Persoană specializată în cercetări științifice; om de știință; investigator. cercetator științific. /a cerceta + sufix cercetatorător Forme diferite ale cuvantului cercetator: cercetatoroáre cercetatoróri cercetator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCETĂTÓR: CERCETĂTÓR1 cercetatoroáre (cercetatoróri, cercetatoroáre) Care ține de cercetare; care cercetează; scrutător. Privire cercetatoroare. /a cerceta + sufix cercetatorător Forme diferite ale cuvantului cercetator: cercetatoroáre cercetatoróri cercetator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cercetător: cercetătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cercetătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural cercetătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cercetător: cercetătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cercetătóri; forme singular și plural cercetătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cercetător: cercetător m. care cercetează (sub raportul intelectual). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERCETATOR' cercetășéșteCERCETĂȘÍEcercetășímecercetatCERCETĂTÓRcercetătoríecercetătúrăcercetézcercetór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cercetător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cercetător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cercetătór, cercetătoroare [Atestat: N. DA / Plural: cercetători, cercetătoroare / Etimologie: cerceta + -tor] 1-8 smf, a Persoană care cercetează 1-4. 19-20 substantiv masculin și feminin Îs cercetător științific Funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice și persoană care are această funcție. Un remarcabil cercetător în domeniul. O privire cercetător; ochi cercetător. CERCETĂTÓR2 cercetătoroáre cercetătoróri, cercetătoroáre m. Cercetător științific. /a cerceta + sufix cercetătorător. CERCETĂTÓR1 cercetătoroáre cercetătoróri, cercetătoroáre Care ține de cercetare; care cercetează; scrutător. Privire cercetătoroare. /a cerceta + sufix cercetătorător. Un remarcabil cercetător în domeniul. |
GRAMATICA cuvântului cercetător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cercetător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cercetător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cercetător? Vezi cuvântul cercetător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cercetător?[ cer-ce-tă-tor ] Se pare că cuvântul cercetător are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cercetător Inţelegi mai uşor cuvântul cercetător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetare științifică, în laboratoare etc Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice, în laboratoare etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cercetător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular nu se sau unde se află!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cercetător are forma: cercetătóri
