 | as |
|
| Cerențel [ ce-ren-țel ] VEZI SINONIME PENTRU cerențel PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cerentel în mai multe dicționareDefinițiile pentru cerentel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cerențel: cerențél substantiv masculin [Atestat: BARONZI, L. 130/27 / V: cerentelncél, cernițél / Plural: cerentelei / Etimologie: moștenit din latinescul cerinthe + -el] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia rosacee, cu tulpina erectă multifonnă, cu flori galbene-aurii și fructe grupate într-un capitel Si: (reg) cerculeț (19), crânceș, cuișoriță {Geum urbanum). 2 (Reg) Argințică (Diyas octopetala). 3 (Reg) Călțunul-Doamnei (Geum rivale). 4 (Reg) Puturoasă (Diplotaxis tenuifolia). 5 (Reg) Mărțișor (Geum montanum). 6 (Reg) Cuișoriță (Holosteum umbellatum). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cerențel: cerențél (cerențéi), substantiv masculin – Plantă cariofilacee (Geum urbanum). Numele se dă și altor plante și flori (Geum rivale; Dryas octopetale). – Variante cerițică. latina cerinthe, cu sufix dim. -el (Densusianu, limba română, XXXIII, 73: Pușcariu 345; REW 1831; DAR). Pentru variantă, conform Pascu, Beiträge, 26, care o explică prin intermediul unei schimbări de sufix Totuși, Tiktin presupune că cerițică este un derivat de la ceară (conform limba franceza fleur de cire), și că de la ea provine variantă cerențel. Forme diferite ale cuvantului cerentel: cerențéi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cerențel: cerențél m., plural eĭ. O plantă erbacee rozacee cu florĭ galbene auriĭ care crește pin locurĭ umbroase (geum urbanum); altă plantă rozacee care crește pe stîncĭ văroase la marĭ înălțimĭ și în regiunile polare, face florĭ marĭ albe și se numește și argințică (dryas octopétala). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CERENȚEL: CERENȚÉL cerenteli m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, păroasă, cu flori galbene-aurii și cu frunze mari, crestate, foarte răspândită prin păduri. /<lat. cerinthe + sufixcerentelel Forme diferite ale cuvantului cerentel: cerenteli Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cerențel: cerențel m. plantă cu flori galbene aurii foarte răspândită prin păduri (Geum urbanum). [conform latina CERYNTHA, mătăcină]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERENȚEL: CERENȚÉL substantiv masculin (botanică) Călțunul-doamnei. Iată mintă săbiuță... angelică și cerențel. NEGRUZZI, S. I 97. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERENȚEL: CERENȚÉL, cerenței, substantiv masculin (botanică) Călțunul-doamnei. – conform latina cerinthe „argințică”. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERENȚEL: CERENȚEL substantiv (botanică) 1. (Geum urbanum) (regional) ridichioară. 2. (Dryas octopetala) argințică. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERENȚEL: CERENȚÉL substantiv masculin (botanică) Călțunul-doamnei. – latina cerinthe + sufix -el. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cerențel: cerențél substantiv masculin, plural cerențéi, articulat cerențéii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cerențel: cerențél substantiv masculin, plural cerențéi, articulat cerențéii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CERENȚEL: CERENȚÉL substantiv verbal călțunul-doamnei. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cerențel: cerențel substantiv verbal CĂLȚUNUL-DOAMNEI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERENTEL' CEREMONIÓSCeremușcerencélCERENKOVCERENȚÉLCEREPOVEȚCerereCERES 1.Ceresc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cerențel Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cerențel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 130/27 / V: cerențelncél, cernițél / Plural: cerențelei / Etimologie: moștenit din latinescul cerinthe + -el] Bot 1 Plantă erbacee din familia rosacee, cu tulpina erectă multifonnă, cu flori galbene-aurii și fructe grupate într-un capitel Si: reg cerculeț 19, crânceș, cuișoriță {Geum urbanum. CERENȚÉL cerențeli m. Cerinthe + sufixcerențelel. |
GRAMATICA cuvântului cerențel? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cerențel. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cerențel poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cerențel? Vezi cuvântul cerențel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cerențel?[ ce-ren-țel ] Se pare că cuvântul cerențel are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cerențel |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Metru trohaic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cerențel are forma: cerențéi
