 | as |
|
| Chinuitor [ chi-nu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU chinuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului chinuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru chinuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHINUITÓR: CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adjectiv Care chinuiește, care provoacă un chin fizic sau moral. Lungile și chinuitoarele așteptări nu atacaseră numai trupul. SADOVEANU, Z. C. 299. După trei luni de drum chinuitor au debarcat la Cayena. BART, E. 275. Cumplit de chinuitoare erau nopțile lui Radu. VLAHUȚĂ, O. A. I 130. • (Adverbial) La trei din noapte vom suda din somn Pe cei ce se lăsară istoviți în noroi... Vom aștepta chinuitor Și-apoi... în șiruri rare vom urca. CAMIL PETRESCU, vezi 31. – Pronunțat: -nu-i-. Forme diferite ale cuvantului chinuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CHINUITOR: CHINUITOR adj 1. rebel, supărător, (învechit și popular) necăjos. (O tuse chinuitor.) 2. intens, puternic, străpungător, violent, viu, (fig) ascuțit, sfredelitor. (Durere chinuitor.) 3. obsedant, (livresc) torturant, (astăzi rar) torturător, (figurat) tiranic. (Un gînd chinuitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru chinuitor: chinuitor, chinuitoroare [Atestat: EMINESCU, N. 80 / Plural: chinuitori, chinuitoroare / Etimologie: chinui + -tor] 1 a Care chinuiește (pe cineva). 2 substantiv masculin Persoană care supune pe cineva la chinuri (1). 3 substantiv feminin (Înv) Instrument de tortură. Forme diferite ale cuvantului chinuitor: chinuitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CHINUITÓR: CHINUITÓR chinuitoroáre (chinuitoróri, chinuitoroáre) Care ține de chin; propriu chinului; apăsător. O durere chinuitoroare. [silabe -nu-i-] /a chinui + sufix chinuitortor Forme diferite ale cuvantului chinuitor: chinuitoroáre chinuitoróri chinuitor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CHINUITÓR: CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adjectiv Care chinuiește. [ pronunție: -nu-i-] – Chinui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului chinuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CHINUITÓR: CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adjectiv Care chinuiește. [ pronunție: -nu-i-] – Chinui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului chinuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CHINUITÓR: CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adjectiv Care chinuiește. – Din chinui + sufix -(i)tor. Forme diferite ale cuvantului chinuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru chinuitor: chinuitór adjectiv masculin (silabe -nu-i-), plural chinuitóri; forme singular și plural chinuitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru chinuitor: chinuitór (-nu-i-) adjectiv masculin, plural chinuitóri; forme singular și plural chinuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru chinuitor: chinuitór, -oáre adjectiv Care chinuĭește. Penibil. Forme diferite ale cuvantului chinuitor: -oáre chéche Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru chinuitor: chinuitor a. și m. care chinuiește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CHINUITOR' CHINUÍchinuiálăCHINUÍRECHINUÍTCHINUITÓRchinuitúrăchinválchinvalechinzái |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL chinuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului chinuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O tuse chinuitor. Durere chinuitor. Un gînd chinuitor. Chinuitor, chinuitoroare [Atestat: EMINESCU, N. 80 / Plural: chinuitori, chinuitoroare / Etimologie: chinui + -tor] 1 a Care chinuiește pe cineva. CHINUITÓR chinuitoroáre chinuitoróri, chinuitoroáre Care ține de chin; propriu chinului; apăsător. O durere chinuitoroare. [silabe -nu-i-] /a chinui + sufix chinuitortor. |
GRAMATICA cuvântului chinuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului chinuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul chinuitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE chinuitor? Vezi cuvântul chinuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul chinuitor?[ chi-nu-i-tor ] Se pare că cuvântul chinuitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL chinuitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Geologie, georgrafic eroziune glaciară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
