 | as |
|
| Chir [ chir ] VEZI SINONIME PENTRU chir PE ESINONIME.COM definiția cuvântului chir în mai multe dicționareDefinițiile pentru chir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru chir: chir substantiv masculin – Domn (titlu de politețe, folosit în epoca fanarioților, secolul XVIII și prima jumătate a secolul XIX). Mr. chir. limba neogreacă ϰύρ(ιος), conform vezi limba sârbă kyrŭ (Vasmer, greacă, 87). – Compară chirio chir, substantiv masculin (învechit, titlu rezervat prelaților), din limba neogreacă ϰύριος ϰύρ (nu a avut circulație reală); chiriacodromion, substantiv neutru (carte de predici), din limba neogreacă ϰυριαϰοδρόμιος; chiriarh, substantiv masculin (prelat), din limba neogreacă ϰυριάρχης; chiriarhie, substantiv feminin (demnitate de prelat), din limba neogreacă ϰυριαρχία; chiriarhic(esc), adjectiv (de prelat). conform chiraleisa, chirielă. vezi Murnu 13; Gáldi 165. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru chir: chir m. 1. în epoca fanariotă, titlu rezervat boierilor mari și mitropoliților (ca mai înainte jupân): prea sfințitul părinte chirio chir Partenie; 2. azi, nume ironic dat mai ales Grecilor: chir Iane; 3. individ oarecare: să-mi luați pe chir ăla care trece în căruță ISP.; 4. în fabule: chir Pisicovici greacă AL. [greacă mod. KYR (= vechiu greacă kyrios), Domn]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru chir: 1) chir m. fără plural , gen. al luĭ (limba neogreacă kýr îld. kýrios, domn. vezi chira). Odinioară, titlu dat boĭerilor și mitropoliților. Astăzĭ, titlu dat Grecilor de condițiune maĭ joasă (cînd îs de condițiune maĭ înaltă, li se zice ca tuturor: domnule). Fam. Titlu dat orĭ-cuĭ îld. domnu: te-am prins, chir Vasile! vezi cilibiŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CHIR: CHIR substantiv masculin (Grecism învechit, adesea cu nuanță ironică) Domn, jupîn. Să-mi luați pe chir ăla care trece în căruță, și să nu-l slăbiți pînă nu va scoate inelul. ISPIRESCU, L. 107. Hei! S-a trecut timpul baclavalelor pentru voi, chir Panaite! ALECSANDRI, T. 138. – Scris și: kir (CARAGIALE, O. III 29). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru chir: chir substantiv masculin [Atestat: BIBLIA (1688) 4 pr./53 / Plural: chiri / Etimologie: ngr ϰύρηος] 1-2 (Înv; precedat de nume de persoane) Domn. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CHIR: CHIR substantiv masculin (învechit; urmat de un n. pr. de persoană) Domn, jupân. [Scris și: kir] – Din limba neogreacă kír[ios]. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CHIR: CHIR substantiv masculin (învechit; precedă n. pr. de persoane) Domn, jupân. [Scris și: kir] – Din limba neogreacă kír[ios]. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CHIR: CHIR m. învechit (titlu de politețe folosit în adresări) Domn, jupân. /<ngr. kyr[ios][1] Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru chir: chir (+ substantiv propriu m.) (învechit) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru chir: chir substantiv masculin (+ substantiv pr.)[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CHIR-: CHIR(O)- elem. cheir(o)-. Forme diferite ale cuvantului chir-: chir-o Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru chir: 2) chir m. estoniană popular Pir. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru chir: chir s vezi CUCON. DOMN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CHIR' chipzuiálăchipzuínțăchipzuíreCHIRCHIRCHÍRĂCHIRACchiráchechiracheá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL chir Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului chir dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii /53 / Plural: chiri / Etimologie: ngr ϰύρηος] 1-2 Înv; precedat de nume de persoane Domn. |
GRAMATICA cuvântului chir? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului chir. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul chir poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE chir? Vezi cuvântul chir desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul chir?[ chir ] Se pare că cuvântul chir are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL chir |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A schimba tonul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
