eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cioc bo


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Cioc5 [ ci-oc5 ]
VEZI SINONIME PENTRU cioc5 PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cioc bo în mai multe dicționare

Definițiile pentru cioc bo din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cioc5:
cioc5 sn [Atestat: URICARIUL XXII, 428/10 / V: cic / Plural: cioc5uri / Etimologie: alb čok Cf cioacă, ciocan, ciocăni] 1 Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar Si: plisc, clonț, cioclonț, chip, rost, clanță, clobanț Cf bot, ciort, flit, rât, tic, surlă, teflu, țiu. 2 Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte. 3 (Fam; la oameni) Gură. 4 (Orn; îc) cioc5-gros Pasărea Coccothraustes. 5 (Bot; reg; îc) cioc5ul-berzei sau cioc5-de-barză Plantă erbacee cu frunze păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii Si: (reg) greghetin (Geranium pratense). 6 (Îae) Pliscul-cucoarei. 7 (Bot; reg; îc) cioc5ul-cocoru!ui, cioc5-de-cioc5 sau cioc5-de-cucoară Mică plantă erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium). 8 (Bot; reg; îc) cioc5ul-păsării Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi, cu flori mari, frumoase, violete-purpurii, care crește prin locuri umede (Geranium palustre). 9 (Bot; reg; îc) cioc5ul-cioarii Surguci (Consolida giacis). 10 (Reg; îc) cioc5ul-corbului Plantă comestibilă nedefinită mai îndeaproape. 11 (Bot; reg; îc) cioc5ul-stârcului Nemțișori (Delphinium consolida). 12 (Orn; îc) cioc5-întors Pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). 13 (Îc) cioc5-de- papagal Formație osoasă din zona marginală a vertebrelor. 14 Cantitate de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). 15 Botul ascuțit al unor pești. 16 (Reg) Capăt. 17 Partea anterioară și ascuțită a unui obiect Cf vârf capăt, botanică 18 (Reg; îs) cioc5ul crinții Scocul crinții, pe care se scurge janțul din caș. 19 (Îs) cioc5ul ibricului Partea ascuțită a marginii ibricului prin care se toarnă lichidul. 20 Capul scăunoaiei. 21 Gura cleștelui. 22 Urechea undiței, a cârligelor, a cânnacelor. 23 Unealta cu care se scot lemnele din apă. 24 Condei. 25 (La păsări) Moț de pene. 26 Cocul femeilor. 27 Barbișon. 28 (Arg; îe) A pune (cuiva) cioc5 sau -uri A minți sau a deforma realitatea.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CIOC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC2, ciocuri, substantiv neutru

1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii păsărilor; plisc, clonț. Cucoșul... începe a trînti cu ciocul în geamuri și a zice: Cucurigu! CREANGĂ, P. 66. Cum nu sîntem două pasări, Sub o strașină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! EMINESCU, O. IV 369.
       • (Poetic) Cu ciocul spintec pînza-albastră [a cerului]. BENIUC, vezi

11.
       • Compus: cioc-de-papagal = modificare osoasă patologică, în formă de cioc de papagal, a apofizelor transverse ale vertebrelor. vezi spondiloză.
♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape în cioc; înghițitură. vezi gură. Corbule, corbule, pasăre cernită, adu-mi tu mie un cioc de apă! ISPIRESCU, L. 223.
♦ (Peiorativ) Gură. Tacă-ți ciocul! ALECSANDRI, T. 660.

2. Partea dinainte, ascuțită, a unui obiect; capăt, vîrf. Vasele ciocul spre larguri îl au. COȘBUC, AE. 105.
♦ Parte ascuțită la buza unor vase, făcută pentru a. putea turna ușor lichidul din vas. Ciocul ibricului. ▭ Au luat din mîinile robilor una un lighean de aur, alta o cană cu cioc, tot de aur. CARAGIALE, O. III 73.

3. Barbă mică și (puțin) ascuțită; barbișon, țăcălie. Un domn gras, cu cioc, a stat înăuntru peste o oră. CAMIL PETRESCU, U. N. 67. Un bătrîn bondoc, cu mustăți furate, lungi și albe, cu cioc de general. DELAVRANCEA, la TDRG.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CIOC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC2, ciocuri, substantiv neutru

1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț.
♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1).
♦ figurat Gură a omului.

2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vârf (ascuțit).

3. Barbișon, țăcălie.
       • Expresia: (argotic) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea.

4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică plantă erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta); cioc-de-papagal = formație osoasă în zona marginală a vertebrelor.

– conform albaneză čok, limba română cioc1.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CIOC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC2, ciocuri, substantiv neutru

1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț.
♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1).
♦ figurat Gură a omului.

2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vârf (ascuțit).

3. Barbișon, țăcălie.
       • Expresia: (argotic) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea.

4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta).

– conform albaneză čok, limba română cioc1.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CIOC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC s.

1. clonț, plisc, (învechit și regional) rost, (regional) cioclonț, ciup, clanț, clobanț, flisc. (cioc al unei păsări)

2. (prin Transilvania si Banat) tic. (cioc al găinii.)

3. barbișon, bărbuță, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă. (El poartă cioc)

4. bot, cap, capăt, vîrf. (cioc al unui obiect ascuțit.)

5. (tehnic) cap, căpățînă, (regional) broască, ciochie, clobanț. (cioc la scăunoaia dogarului.)

6. (botanică) ciocul-berzei = a) (Geranium pratense) greghetin, (Bucovina) săgețică, (Moldova) pliscul-cucoarei; b) (Geranium lucidum) (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei (Erodium cicutarium) = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, cucute (la plural), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonțul-cocostîrcului, floarea-vinului, pliscul-berzei.

7. (ornitologie) cioc-întors (Recurvirostra avosetta) = năvodar, (regional) săbiuță.

8. (medicina) cioc de papagal = osteofit.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CIOC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC s.

1. clonț, plisc, (învechit și regional) rost, (regional) cioclonț, ciup, clanț, clobanț, flisc. (cioc al unei păsări)

2. (prin Transilvania si Banat) tic. (cioc al găinii.)

3. barbișon, bărbuță, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă. (El poartă cioc)

4. bot, cap, capăt, vîrf. (cioc al unui obiect ascuțit.)

5. (tehnic) cap, căpățînă, (regional) broască, ciochie, clobanț. (cioc la scăunoaia dogarului.)

6. (botanică) ciocul-berzei = a) (Geranium pratense) greghetin, (Bucovina) săgețică, (Moldova) pliscul-cucoarei; b) (Geranium lucidum) (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei (Erodium cicutarium) = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, cucute (la plural), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonțul-cocostîrcului, floarea-vinului, pliscul-berzei.

7. (ornitologie) cioc-întors (Recurvirostra avosetta) = năvodar, (regional) săbiuță.

8. (medicina) cioc de papagal = osteofit.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CIOC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC2 ciocuri n.

1) (la păsări) Formație cornoasă care constituie o prelungire a gurii; plisc; clanț.
       • ciocul-berzei plantă erbacee mirositoare, cu tulpina erectă, cu frunze digitat-lobate și cu fructul o capsulă. cioc-întors pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu plisc subțire, întors în sus, cu picioare lungi și cu penaj alb-negru.

2) figurat Parte terminală alungită și ascuțită a unui obiect; vârf.

3) Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbișon; țăcălie. Om care poartă cioc.

4) Gură subțiată și alungită a unui vas.

5) deprindere Gură a omului. /Cuv. autoht.
Forme diferite ale cuvantului cioc: ciocuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CIOC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC1 interjecție (De obicei repetat sau în combinație cu alte cuvinte onomatopeice) Onomatopee care imită zgomotul produs de lovituri puternice într-un obiect sau material tare. Ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei, De-abia se mai aude, departe: Cioc! Cioc! Cioc! GÎRLEANU, L.

14. Moșul cioc-boc, cioc-boc, pînă dădu de buzele cazanului. DELAVRANCEA, S. 249. «Stă apa-n loc»?

– Ba vine.-Ei! acum cioc-poc, Și roata se-nvîrtește. COȘBUC, P. I 272.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cioc
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cioc:
cioc n.

1. partea răsărită și cărnoasă ce servă de gură păsărilor; ciocul barzei botanică greghetin;

2. cât se poate îmbuca cu ciocul: un cioc de apă;

3. părul bărbiei lăsat neras: barbă în cioc;

4. partea dinainte a corăbiei. [Alban. ČOK].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cioc4
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cioc4:
cióc4 i [Atestat: DDRF / V: cioc4a, cioc4a-bóca, cioc4bóc, cioc4póc i / Etimologie: fo Cf cioc5, ciocan, ciocăni] 1 Cuvântul care redă zgomotele produse prin lovirea repetată a unui obiect cu ciocanul, cu sapa etc. 2 Bătaie. 3 (Îe) A sta cioc4 pe capul cuiva A agasa pe cineva.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CIOC
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC substantiv

1.

– fam. și s.; Ciocaia s.

2. Prob. Ciocheș (Ard II 172).

3. + -otă: Ciocot/ă (Paș; Am 157); -a, Drăgoi (Î Div); Ciocotan (Plur); Ciocotei (17 B IV 65); Ciocotiș s.

4. Compuse: Ciocîlbea (16 B IV 103) probabil < cioc-alb.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

CIOC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC1 interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur.

– Onomatopee.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CIOC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC1 interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur.

– Onomatopee.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CIOC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC1 interjecție (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare). /Onomat.
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

cioc
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cioc:
cioc2 ai [Atestat: PĂSCULESCU, L. P. 211 / Etimologie: tc čok] (Tcm; atestat numai într-o poezie populară) Mare.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cioc6
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cioc6:
cioc6 substantiv masculin [Atestat: DA / Plural: cioc6óci / Etimologie: nct] (Reg) Porumbul cules de pe cocean.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cioc
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cioc:
cioc2, cioci, substantiv masculin (regional; la plural ) cucuruz cules de pe cocean.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cioc!
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cioc!:
cioc! int. care reproduce sgomotul lovirii cu ciocanul.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CIOC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC interjecție toc! (cioc!, cioc! se aude la ușă.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

CIOC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC interjecție toc. (cioc! cioc! se aude la ușă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CIOC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC interjecție toc. (cioc! cioc! se aude la ușă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cioc
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cioc:
cioc3 av [Atestat: DA / Etimologie: mg csak] (Reg) Nimic.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cioc
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cioc:
cioc1 adverb (regional) nimic; deloc.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

CIOC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIOC:
CIOC substantiv verbal ciorap, măsea.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

cioc
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cioc:
cioc substantiv verbal CIORAP. MĂSEA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cioc
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cioc:
cioc substantiv verbal CIORAP. MĂSEA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cioc!
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cioc!:
cioc(-cioá)! i vezi cică3
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cioc
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cioc:
cioc substantiv neutru, plural ciócuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cioc
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cioc:
cioc2 substantiv neutru, plural ciócuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cioc
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cioc:
cioc1 i vezi cică3
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'CIOC BO'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cioc
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cioc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cioc5 sn [Atestat: URICARIUL XXII, 428/10 / V: cic / Plural: ciocuri / Etimologie: alb čok Cf cioacă, ciocan, ciocăni] 1 Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar Si: plisc, clonț, cioclonț, chip, rost, clanță, clobanț Cf bot, ciort, flit, rât, tic, surlă, teflu, țiu.
4 Orn; îc cioc-gros Pasărea Coccothraustes.
5 Bot; reg; îc ciocul-berzei sau cioc-de-barză Plantă erbacee cu frunze păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii Si: reg greghetin Geranium pratense.
7 Bot; reg; îc ciocul-cocoru!ui, cioc-de-cioc sau cioc-de-cucoară Mică plantă erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc Erodium cicutarium.
8 Bot; reg; îc ciocul-păsării Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi, cu flori mari, frumoase, violete-purpurii, care crește prin locuri umede Geranium palustre.
9 Bot; reg; îc ciocul-cioarii Surguci Consolida giacis.
10 Reg; îc ciocul-corbului Plantă comestibilă nedefinită mai îndeaproape.
11 Bot; reg; îc ciocul-stârcului Nemțișori Delphinium consolida.
12 Orn; îc cioc-întors Pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte Recurvirostra avosetta.
13 Îc cioc-de- papagal Formație osoasă din zona marginală a vertebrelor.
17 Partea anterioară și ascuțită a unui obiect Cf vârf capăt, botanică 18 Reg; îs ciocul crinții Scocul crinții, pe care se scurge janțul din caș.
19 Îs ciocul ibricului Partea ascuțită a marginii ibricului prin care se toarnă lichidul.
28 Arg; îe A pune cuiva cioc sau -uri A minți sau a deforma realitatea.
Cioc al unei păsări 2.
Cioc al găinii.
El poartă cioc 4.
Cioc al unui obiect ascuțit.
Cioc la scăunoaia dogarului.
Cioc al unei păsări 2.
Cioc al găinii.
El poartă cioc 4.
Cioc al unui obiect ascuțit.
Cioc la scăunoaia dogarului.
Cioc al unei păsări.
Cioc al găinii.
Un domn care poartă cioc.
CIOC2 ciocuri n.
       • ciocul-berzei plantă erbacee mirositoare, cu tulpina erectă, cu frunze digitat-lobate și cu fructul o capsulă.
Cioc-întors pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu plisc subțire, întors în sus, cu picioare lungi și cu penaj alb-negru.
Om care poartă cioc.
Cióc4 i [Atestat: DDRF / V: cioca, cioca-bóca, ciocbóc, ciocpóc i / Etimologie: fo Cf cioc5, ciocan, ciocăni] 1 Cuvântul care redă zgomotele produse prin lovirea repetată a unui obiect cu ciocanul, cu sapa etc.
3 Îe A sta cioc pe capul cuiva A agasa pe cineva.
Cioc6 substantiv masculin [Atestat: DA / Plural: ciocóci / Etimologie: nct] Reg Porumbul cules de pe cocean.
CIOC interjecție toc! cioc!, cioc! se aude la ușă.
Cioc! cioc! se aude la ușă.
Cioc! cioc! se aude la ușă.

GRAMATICA cuvântului cioc?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cioc.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cioc poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cioc sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul cioc are forma: ciócuri

CUM DESPART ÎN SILABE cioc5?
Vezi cuvântul cioc5 desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cioc5?
[ ci-oc5 ]
Se pare că cuvântul cioc5 are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL cioc
Inţelegi mai uşor cuvântul cioc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Compus: cioc-de-papagal = modificare osoasă patologică, în formă de cioc de papagal, a apofizelor transverse ale vertebrelor
argotic A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea
Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii Geranium pratense; ciocul-cucoarei = mică plantă erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc Erodium cicutarium; cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte Recurvirostra avosetta; cioc-de-papagal = formație osoasă în zona marginală a vertebrelor
argotic A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea
Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii Geranium pratense; ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc Erodium cicutarium; cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte Recurvirostra avosetta
Botanică ciocul-berzei = a Geranium pratense greghetin, Bucovina săgețică, Moldova pliscul-cucoarei; b Geranium lucidum regional pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei Erodium cicutarium = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, regional bănat, cucute la plural, cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonțul-cocostîrcului, floarea-vinului, pliscul-berzei
Ornitologie cioc-întors Recurvirostra avosetta = năvodar, regional săbiuță
Medicina cioc de papagal = osteofit
Botanică ciocul-berzei = a Geranium pratense greghetin, Bucovina săgețică, Moldova pliscul-cucoarei; b Geranium lucidum regional pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei Erodium cicutarium = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, regional bănat, cucute la plural, cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonțul-cocostîrcului, floarea-vinului, pliscul-berzei
Ornitologie cioc-întors Recurvirostra avosetta = năvodar, regional săbiuță
Medicina cioc de papagal = osteofit
Botanică ciocul-berzei = a Geranium pratense greghetin, Bucovina săgețică, Moldova pliscul-cucoarei; b Geranium lucidum regional pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei Erodium cicutarium = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, regional bănat, cucute la plural, cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonțul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei
Ornitologie cioc-întors Recurvirostra avosetta = năvodar, regional săbiuță

© 2024 qDictionar.com