eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cioplitor


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Cioplitor [ ci-o-pli-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU cioplitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cioplitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru cioplitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cioplitor:
cioplitor, cioplitoroare [Atestat: BIBLIA (1688), 275 / Plural: cioplitori, cioplitoroare / Etimologie: ciopli + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cioplește (5). 3 substantiv masculin (Înv) Sculptor. 4 substantiv masculin (Iuz) Lucrător la ocnă, care netezea pereții de sare. 5 sn Rindea cu talpă curbă Si: (reg) ciopleică (1). 6 sn (Pex) Cuțitoaie. 7 sn (Reg) Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. 8 sn Lemn pe care se cioplesc alte lemne Si: ciopleică (2).
Forme diferite ale cuvantului cioplitor: cioplitoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CIOPLITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIOPLITÓR:
CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, substantiv masculin și forme, substantiv neutru

1. S. m. și forme Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul.

2. substantiv neutru Rindea cu talpa curbă; prin extensie cuțitoaie.

3. substantiv neutru Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.

– Ciopli + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului cioplitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CIOPLITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIOPLITÓR:
CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, substantiv

1. S. m. și forme Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul.

2. substantiv neutru Rindea cu talpa curbă; prin extensie cuțitoaie.

3. substantiv neutru Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.

– Ciopli + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului cioplitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CIOPLITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIOPLITÓR:
CIOPLITÓR1 cioplitoroáre n.

1) Rindea cu talpa curbată, folosită pentru cioplirea lemnului.

2) Unealtă de oțel în formă de pană folosită la cioplit; daltă.

3) Unealtă cu care se curăță copita calului. /a ciopli + sufix cioplitortor
Forme diferite ale cuvantului cioplitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

cioplitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cioplitor:
cioplitor m.

1. cel ce cioplește lemnul sau piatra;

2. lucrător la ocne, care netezește pereții de sare;

3. sculptor ordinar;

4. un fel de rândea.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CIOPLITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIOPLITÓR:
CIOPLITÓR1, cioplitoare, substantiv neutru

1. Rindea cu talpa curbă, servind la netezirea lemnului.

2. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CIOPLITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIOPLITÓR:
CIOPLITÓR2 cioplitoroáre (cioplitoróri, cioplitoroáre) m. și forme Muncitor specializat în lucrări de cioplire (în piatră, în lemn etc.). /a ciopli + sufix cioplitortor
Forme diferite ale cuvantului cioplitor: cioplitoroáre cioplitoróri cioplitor

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CIOPLITOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIOPLITOR:
CIOPLITOR substantiv (tehnic) cuțitoaie, (regional) scoabă, teslă. (Cu cioplitor potcovarul curăță copita calului.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CIOPLITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIOPLITÓR:
CIOPLITÓR2, -OÁRE, cioplitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care cioplește.
Forme diferite ale cuvantului cioplitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CIOPLITÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIOPLITÓR:
CIOPLITÓR substantiv verbal dulgher, lemnar, pietrar, sculptor, tâmplar.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

cioplitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cioplitor:
cioplitor substantiv verbal DULGHER. LEMNAR. PIETRAR. SCULPTOR. TÎMPLAR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cioplitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cioplitor:
cioplitór (instrument) substantiv neutru (silabe -pli-), plural cioplitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cioplitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cioplitor:
cioplitór (persoană) substantiv masculin (silabe -pli-), plural cioplitóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cioplitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cioplitor:
cioplitór1 (persoană) (cio-pli-) substantiv masculin, plural cioplitóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cioplitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cioplitor:
cioplitór2 (unealtă) (cio-pli-) substantiv neutru, plural cioplitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CIOPLITOR'
cioplícăCIOPLÍRECIOPLÍTCIOPLITOÁRECIOPLITÓRCIOPLITÚRĂcioplắuciópnițăciopóc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cioplitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cioplitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cioplitor, cioplitoroare [Atestat: BIBLIA 1688, 275 / Plural: cioplitori, cioplitoroare / Etimologie: ciopli + -tor] 1-2 smf, a Persoană care cioplește 5.
CIOPLITÓR1 cioplitoroáre n.
/a ciopli + sufix cioplitortor.
CIOPLITÓR2 cioplitoroáre cioplitoróri, cioplitoroáre m.
/a ciopli + sufix cioplitortor.
Cu cioplitor potcovarul curăță copita calului.
Cu cioplitorul potcovarul curăță copita calului.

GRAMATICA cuvântului cioplitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cioplitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cioplitor poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cioplitor sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul cioplitor are forma: cioplitoáre
VEZI PLURALUL pentru cioplitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cioplitor?
Vezi cuvântul cioplitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cioplitor?
[ ci-o-pli-tor ]
Se pare că cuvântul cioplitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cioplitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pletoră semantică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta cuiva nod în papură
zonă de circa zece grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului
aglomerare excesivă de sensuri la unele cuvinte
atenție distributivă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app