 | as |
|
| Cîr [ cîr ] VEZI SINONIME PENTRU cîr PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cir în mai multe dicționareDefinițiile pentru cir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÎR: CÎR interjecție 1. Onomatopee care imită croncănitul ciorii, cîrîitul găinii sau (mai rar) al altor păsări. Cloșca, cum l-au văzut, au început să strige: ctrrrl clone! clone! SBIERA, P. 292. Ai verb reflexiv:ea d-ta să mă fac cuc, ș-apoi cir Corbule, cir moșule... spune cîte verb reflexiv:ute, cîte nevrute. ALECSANDRI, T. 241. 2. Strigăt cu care se alungă păsările. Moșneagul se întoarce repezindu-se spre pui și strigînd tare: cîr! cîr! cîr! ȘEZ. II 58. • (Adverbial sau substantivat, în expresie) Cîr-mîr = (cu) ceartă, (cu) tocmeală, (cu) ciorovăială. De la tăbăcar izbutisem, cîr-mîr, să-i. storc, la plecare, doi poli. STANCU, despre 379. Ce să mai zică puiul? nu mai încăpea cîr-mîr. CARAGIALE, O. II 219. A face cîr-mîr =a face obiecții, a găsi pretexte. Strîmbă-Lcmne au început a face cîr-mîr, ba una, ba alta, și s-au trecut astă dată așa. SBIERA, P. 82. Că-i cîr, că-i mîr, se zice cînd cineva se încurcă în explicații șovăielnice. Ce cauți, măi, prin sat? -Că-i cîr, că-i mîr... SADOVEANU, P. S. 62. Popa tot se codea: că-i cîr, că-i mîr, în sfîrșit rămîne ca... a doua zi să-mi dea banii. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Pronunțat adesea (ca interjecție) cu r prelungit. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cîr: cîr interjecție – Imită croncănitul ciorii; uneori se spune și despre cloșcă. Datorită confuziei populare între cioară și țigan (conform cioară), se aplică și acestora din urmă. – derivat gîr (cu toți derivat). Creație expresivă, conform cîrc, hîr, mîr. – derivat cîr-mîr, interjecție (sugerează ideea unei dispute sau a unei discuții în contradictoriu); cîră, substantiv feminin (insistență supărătoare, bătaie la cap, pisălogeală); cîrîi, verb (a croncăni; a vorbi un țigan; a vorbi împleticit; a vorbi în argou; a striga pentru a speria o pasăre sau un țigan; a deranja, a importuna; argotic, a fura); cîrîială, substantiv feminin (sunetul anumitor păsări; argotic, ceartă, harță, scandal); cîrîit, substantiv masculin (argotic, bătrîn afon); cîrîit, substantiv neutru (croncănit de pasăre, cotcodăceală; gălăgie, larmă, zarvă); cîrîitoare, substantiv feminin (morișcă, jucărie de copii; sperietoare; țigan); cîrîitor, substantiv masculin (argotic, hoț, borfaș); cîrîitură, substantiv feminin (cotcodăceală, cîrîit). Cihac, II, 40, reduce verb cîrîi la limba slavă (veche) (limba sârbă, limba cehă krakati). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIR: CIR substantiv neutru (Regional) Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a o amesteca; terci. Hai, Anică, să mîncăm, s-a face mămăliga cremene și cirul s-a răci. CONTEMPORANUL, IV 392. Cînd din mămăligă se ia și cir (zeamă), atunci se pune apă mai multă și făină mai puțină. ȘEZ. V 5. ♦ Pastă moale făcută din făină de grîu, cartofi, lut etc., asemănătoare cu pasta de lipit. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cir: cir substantiv masculin singular [Atestat: FILIPESCU, ap. TDRG / Etimologie: ucr чиp] 1 Cocă de lipit, făcută din faină și apă Si: (pop) bruftuială, mănjală. 2 Lut folosit la lipitul pereților Si: bruftuială Cf muruială. 3 (Pex) Pastă moale, vâscoasă care seamănă cu o cocă de lipit. 4 Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată Si: terci. 5 Mâncare făcută din făină, apă fiartă și sare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIR: CIR substantiv neutru (regional) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din limba ucraineană čyr. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIR: CIR substantiv neutru (regional) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din limba ucraineană čyr. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIR: CIR ciruri n. regional Parte lichidă din conținutul mămăligii care fierbe; mămăligă foarte moale; terci. /cf. limba ucraineană țyr Forme diferite ale cuvantului cir: ciruri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CIR: CIR substantiv masculin (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< limba franceza cirre, conform latina cirrus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cîr: cîr interjecție care arată strigătu găiniĭ și cĭoriĭ ( vezi cîrc). A nu zice nicĭ cîr, nicĭ mîr. vezi mîr. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CIR: CIR substantiv masculin fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< limba franceza cirre, latina cirrus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru cir: cir, substantiv neutru – (regional; gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din limba ucraineană čyr. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru cir: cir, substantiv neutru – (gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din limba ucraineană čyr. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cir: cir substantiv verbal CÎRCEL. COCĂ. LIPICI. PAP. PĂSAT. TERCI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cir: cir1 (fir de păr) (rar) substantiv masculin, plural ciri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cir: cir n. (rut. čir, id.) Nord. Tercĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CÎR: CÎR interjecție gar! (Ciorile fac: cir!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cir: cir (fir de păr) substantiv masculin, plural ciri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cir: cir m. Moldova terciu. [conform ciriș]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cir: cir2 (terci) (regional) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cir: cir (terci) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIR' cípsănăcipsắnăcíptăcipúrCIRciráCIRÁCciracladiseálăciracladisi |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cir Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cir dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CIR ciruri n. CÎR interjecție gar! Ciorile fac: cir!. |
GRAMATICA cuvântului cir? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cir. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cir poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cîr? Vezi cuvântul cîr desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cîr?[ cîr ] Se pare că cuvântul cîr are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cir Inţelegi mai uşor cuvântul cir dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Adverbial sau substantivat, în expresie Cîr-mîr = cu ceartă, cu tocmeală, cu ciorovăială |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cir |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A zbura cuiva capul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cir are forma: ciri
