 | as |
|
| Circumlocuţie [ cir-cum-lo-cu-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU circumlocuţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului circumlocutie în mai multe dicționareDefinițiile pentru circumlocutie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CIRCUMLOCUȚIE: CIRCUMLOCÚȚIE substantiv feminin Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, variantă circumlocuțiune substantiv feminin / < latina circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, conform limba franceza circonlocution]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIRCUMLOCUȚIE: CIRCUMLOCÚȚIE, circumlocuții, substantiv feminin Perifrază, șir de cuvinte folosit pentru a exprima pe ocolite o idee care poate fi redată direct, mai concis. – Pronunțat; -ți-e. – Variantă: circumlocuțiúne substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru circumlocuție: circumlocúție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat circumlocúția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat circumlocúției; plural circumlocúții, articulat circumlocúțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CIRCUMLOCUȚIE: CIRCUMLOCÚȚIE substantiv feminin expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< limba franceza circonlocution, latina circumlocutio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru circumlocuție: circumlocúție (-ți-e) (rar) substantiv feminin, articulat circumlocúția (-ți-a), genitiv dativ articulat circumlocúției; plural circumlocúții, articulat circumlocúțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru circumlocuție: circumlocuție substantiv feminin [Atestat: DA ms / V: circumlocutiecomcircumlocutie, circumlocutieconlcircumlocutie, circumlocutieconlocuțiune, circumlocutiețiune / Plural: circumlocutieii / Etimologie: nesigură cf lat circumlocutio, franceza circonlocution] (Liv) Perifrază. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIRCUMLOCUȚIE: CIRCUMLOCÚȚIE, circumlocuții, substantiv feminin (livresc) Perifrază. – Din latina circumlocutio, limba franceza circonlocution. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIRCUMLOCUȚIE: CIRCUMLOCÚȚIE, circumlocuții, substantiv feminin (Rar) Perifrază. – Din latina circumlocutio, limba franceza circonlocution. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIRCUMLOCUȚIE: CIRCUMLOCÚȚIE circumlocutiei forme lingvistică Redare indirectă a unei idei. /<lat. circumlocutio, circumlocutieonis Forme diferite ale cuvantului circumlocutie: circumlocutiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru circumlocuție: circumlocuți(un)e forme ocol de vorbe, perifrază: autorul naturei (adică Dumnezeu). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru circumlocuție: circumlocuție substantiv verbal PERIFRAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIRCUMLOCUTIE' CIRCUMFERENȚIÁLCIRCUMFERENȚIÁRCIRCUMFERÍNȚĂCIRCUMFLÉXCIRCUMLOCÚȚIECIRCUMLOCUȚIÚNECIRCUMLUNÁRcircumnavigárecircumnavigáție |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL circumlocuție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului circumlocuție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Circumlocuție substantiv feminin [Atestat: DA ms / V: circumlocuțiecomcircumlocuție, circumlocuțieconlcircumlocuție, circumlocuțieconlocuțiune, circumlocuțiețiune / Plural: circumlocuțieii / Etimologie: nesigură cf lat circumlocutio, franceza circonlocution] Liv Perifrază. CIRCUMLOCÚȚIE circumlocuției forme lingvistică Redare indirectă a unei idei. Circumlocutio, circumlocuțieonis. |
GRAMATICA cuvântului circumlocuție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului circumlocuție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul circumlocuție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE circumlocuţie? Vezi cuvântul circumlocuţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul circumlocuţie?[ cir-cum-lo-cu-ţi-e ] Se pare că cuvântul circumlocuţie are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL circumlocuție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sau a nu ști unde-i stă sau unde-i este capul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul circumlocuție are forma: circumlocúții
