eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ciucure


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Ciucure [ ci-u-cu-re ]
VEZI SINONIME PENTRU ciucure PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ciucure în mai multe dicționare

Definițiile pentru ciucure din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUCURE:
CIÚCURE, ciucuri, substantiv masculin

1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire de mătase, de bumbac, de lînă, de firet etc., cu care se împodobesc marginile unei stofe, ale unui veșmînt, ale unei draperii etc.; canaf, pompon. vezi ceapraz. Tavanul fusese pictat pe la începutul veacului trecut, în chip de uriaș covor turcesc, cu toate firele, cu toți ciucurii, roșu-purpuriu. DUMITRIU, B. forme 120. Îngîndurată se joacă, răsfirînd ciucurii unui șal. CAMIL PETRESCU, T. II 269. Se vedea afară doar minerul și ciucurele galben [al baionetei]. SAHIA, N. 69.
       • Locuţiune adverbiala și adjectiv (Plin) ciucure de... = încărcat cu... Căruța, ciucure de flăcăi. STANCU, despre 181.
♦ (Depreciativ) Margine zdrențuită a unei haine. Badea Neonil ar putea încuviința și asta, rîse Bibescu... dacă-ți tai ciucurii de la pantaloni. SADOVEANU, P. M. 15.

2. (Rar) Țurțur de gheață. Streșinile erau încărcate cu ciucuri de gheață.
       • (La plural , urmat de determinări). Ornamente de cristal sau de sticlă care atîrnă, ca țurțurii de gheață, de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. Mingea sare pînă la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal. CARAGIALE, O. II 166.

– Variantă: (regional) ciúcur (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 275) substantiv masculin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CIUCURE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUCURE:
CIÚCURE ciucurei m.

1) Ornament constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite, cu care se împodobește marginea unor obiecte; canaf.
       • Plin ciucure încărcat peste măsură.

2) Fiecare dintre ornamentele de cristal sau de sticlă, care atârnă la o lustră.

3) popular Țurțur de gheață. /cf. latina cicculum
Forme diferite ale cuvantului ciucure: ciucurei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CIUCURE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUCURE:
CIUCURE substantiv canaf, (popular) motocel, (învechit și regional) peleș, (regional) frînghie, roit, tuftur, țarțam, țurțur, (Transilvania) boit, (prin Transilvania și Maramures) șalang, (Olt.) țortoloș, (învechit) piuscul, săgeac. (Căciuliță cu ciucure.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ciucure
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciucure:
ciucure m.

1. împletitură din mătase, lână sau bumbac, cu care se împodobesc marginile hainelor, mobilelor, draperiilor, etc.;

2. sloiu de ghiață. [Ung. CSUKOR, fundă].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ciucure
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciucure:
ciúcure (mănunchi de fire) substantiv masculin, articulat ciúcurele; plural ciúcuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ciucure
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciucure:
ciúcure substantiv masculin, articulat ciúcurele; plural ciúcuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CIUCURE'
ciucurárciucuráreCIUCURÁȘCIUCURÁTCIÚCUREciucureáCIUCURÉICIUCURÉLCIUCURESCU

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciucure
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciucure dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
CIÚCURE ciucurei m.
       • Plin ciucure încărcat peste măsură.
Căciuliță cu ciucure.
Căciuliță cu ciucure.

GRAMATICA cuvântului ciucure?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciucure.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciucure poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ciucure sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul ciucure are forma: ciúcuri
VEZI PLURALUL pentru ciucure la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE ciucure?
Vezi cuvântul ciucure desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciucure?
[ ci-u-cu-re ]
Se pare că cuvântul ciucure are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL ciucure
Inţelegi mai uşor cuvântul ciucure dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= încărcat cu

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ciucure

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma rudă prin alianță?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a despre oameni care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b despre haine, îmbrăcăminte care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c despre cai prost
reactor
persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu rudele soției sau ale soțului
structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 hz, 1500 hz, 2500 hz
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app