 | as |
|
| Ciudățenie [ ci-u-dă-țe-ni-e ] VEZI SINONIME PENTRU ciudățenie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ciudatenie în mai multe dicționareDefinițiile pentru ciudatenie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciudățenie: ciudățénie substantiv feminin [Atestat: GHEREA, ST. Hristos II, 273 / Plural: ciudatenieii/ / Etimologie: ciudat + -enie] 1 (Înv) Minunăție. 2 Aspect ciudat al unui lucru, al unei situații, al unui fenomen etc. Si: (îvr) ciudație (2), ciudățime (2), ciudeasmă (2). 3 (Ccr) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată Si: ciudăție (3), ciudățime (3), ciudeasmă (3). 4 (Rar) Originalitate. 5 (Înv) Supărare mare Si: ciudăție (5), ciudățime (5), ciudeasmă (5). 6 (Înv; îlav) Cu ciudatenie Bizar. 7 (Lpl) Lucruri extravagante Si: ciudă (19). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUDĂȚENIE: CIUDĂȚENIE s. 1. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (popular) comedie, (regional) dănănaie, nagodă, șozenie, (Banat și Olt.) miraz, (Transilvania și Banat) mirăzenie, (Moldova) șanț. (Multe ciudatenie a mai văzut.) 2. bizarerie, excentricitate, extravaganță, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sînt ciudatenie astea?) 3. curiozitate, (grecism rar) paraxenie. (Avea unele ciudatenie în comportare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUDĂȚENIE: CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, substantiv feminin 1. Aspect, caracter bizar, neobișnuit, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unei purtări etc.; originalitate, curiozitate, particularitate. Lăsase foștilor elevi amintirea unui om cu multe ciudățenii și stîngăcii. C. PETRESCU, I. I 12. 2. Lucru ciudat, întîmplare, apariție curioasă; bazaconie, drăcie, comedie. îl privea din tălpi pînă în creștet ca pe o ciudățenie. – Pronunțat: -ni-e. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUDĂȚENIE: CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, substantiv feminin 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (concretizat) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + sufix -enie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUDĂȚENIE: CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, substantiv feminin 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (concretizat) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + sufix -enie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciudățenie: ciudățénie substantiv feminin (silabe -ni-e), articulat ciudățénia (silabe -ni-a), genitiv dativ articulat ciudățéniei; plural ciudățénii, articulat ciudățéniile (silabe -ni-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUDĂȚENIE: CIUDĂȚÉNIE ciudateniei forme 1) Comportament ciudat. 2) Caracter ciudat; bizarerie. Multe ciudateniei a mai văzut! [silabe -ni-e] /ciudat + sufix ciudatenieenie Forme diferite ale cuvantului ciudatenie: ciudateniei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciudățenie: ciudățénie (-ni-e) substantiv feminin, articulat ciudățénia (-ni-a), genitiv dativ articulat ciudățéniei; plural ciudățénii, articulat ciudățéniile (-ni-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciudățenie: ciudățenie forme întâmplare, purtare ciudată. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIUDATENIE' ciudălíCIUDANOVIȚAciúdășCIUDÁTCIUDĂȚÉNIEciudățéșteciudățíeciudățímeciudeásmă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciudățenie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciudățenie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Hristos II, 273 / Plural: ciudățenieii/ / Etimologie: ciudat + -enie] 1 Înv Minunăție. 6 Înv; îlav Cu ciudățenie Bizar. Multe ciudățenie a mai văzut. Ce sînt ciudățenie astea? 3. Avea unele ciudățenie în comportare. Multe ciudățenie a mai văzut. Avea unele ciudățenie în comportare. CIUDĂȚÉNIE ciudățeniei forme 1 Comportament ciudat. Multe ciudățeniei a mai văzut! [silabe -ni-e] /ciudat + sufix ciudățenieenie. |
GRAMATICA cuvântului ciudățenie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciudățenie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciudățenie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ciudățenie? Vezi cuvântul ciudățenie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciudățenie?[ ci-u-dă-țe-ni-e ] Se pare că cuvântul ciudățenie are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ciudățenie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în urcuș?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ciudățenie are forma: ciudățénii
