eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție clamoare


PLURALGRAMATICĂSILABE
Clamoare [ cla-moa-re ]
VEZI SINONIME PENTRU clamoare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului clamoare în mai multe dicționare

Definițiile pentru clamoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clamoare:
clamoáre substantiv feminin singular [Atestat:

I. IONESCU, M. 78 / Etimologie: lat clamor, -is, franceza clameur] (Liv; rar) Strigăte prelungi de nemulțumire, de dezaprobare.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CLAMOARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLAMOARE:
CLAMOÁRE substantiv feminin (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [Gen. -orii. / conform latina clamor, italiana clamore, limba franceza clameur].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CLAMOARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLAMOARE:
CLAMOÁRE substantiv feminin (livresc) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor.

– Din latina clamor, -is, limba franceza clameur.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CLAMOARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLAMOARE:
CLAMOÁRE substantiv feminin (livresc) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor.

– Din latina clamor, -is, limba franceza clameur.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CLAMOARE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLAMOARE:
CLAMOÁRE substantiv feminin strigăt, chemare desperată. (< latina clamor, limba franceza clameur)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

clamoare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clamoare:
clamoáre (livresc) substantiv feminin, genitiv dativ articulat clamórii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

clamoare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clamoare:
clamoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat clamórii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CLAMOARE'
CLAMBACLAMBAKECLAMIDÉUCLAMIDOSPÓRCLAMOÁRECLAMORÓSCLAMPCLÁMPĂCLĂMPĂÍ

GRAMATICA cuvântului clamoare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clamoare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clamoare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul clamoare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru clamoare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE clamoare?
Vezi cuvântul clamoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clamoare?
[ cla-moa-re ]
Se pare că cuvântul clamoare are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Altă aia?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
înainte de a se naște
a fi miop
ciudățenie, monstru
radiații electromagnetice invizibile, penetrante, cu efect termic pronunțat, situate în spectru între limita roșie a domeniului luminii vizibile și microundele radioelectrice
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app