eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție clant


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Clanț [ clanț ]
VEZI SINONIME PENTRU clanț PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului clant în mai multe dicționare

Definițiile pentru clant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru clanț:
clanț interjecție

– Imită zgomotul produs de o încuietoare sau un zăvor, o foarfecă, izbirea dinților etc. Formație expresivă, identică următoarei.

– derivat clanț, substantiv neutru (gură, cioc); clanță, substantiv feminin (clampă, ivăr, zăvor; gură-spartă, moară-stricată, om certăreț; mască folosită în jocurile populare de Crăciun); clănțos, adjectiv (vorbăreț; certăreț); clănțănog, adjectiv (certăreț, gîlcevitor); clănțău, substantiv masculin (gură-spartă, om care vorbește mult; avocat); clănță(n)i (variantă clențăni), verb (a tremura, a-și izbi dinții; a face zgomot cu clanța, a încerca la ușă; a bărfi, a umbla cu vorbe; a căuta ceartă, a face scandal; a face zgomot obiectele de metal cînd se mișcă); clănțăneală (variantă clănțănit, clănțănitură), substantiv feminin (faptul de a clănțăni; trăncăneală); clănțănitor, adjectiv (care tremură). Întîlnirea cu germana Klincke, limba franceza clenche, în limba maghiara k(e)lincs pare întîmplătoare. Din limba română provine limba bulgară kljanca (Capidan, Raporturile, 222).

– conform cloț.

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

CLANȚ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLANȚ:
CLANȚ1 interjecție Onomatopee care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecilor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. Cum văzu pe bătrîn, se cercă să îndruge cîte ceva și cum deschidea gura, gura clanț! falcă pe falcă. DELAVRANCEA, S. 244. Zicind acestea, se răpede spre un fund cu mămăligă, ce sta... pe masă și face clanț! cu gura în mămăligă. SBIERA, P. 182.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CLANȚ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLANȚ:
CLANȚ, (1) interjecție, (2) clanțuri, substantiv neutru

1. interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc.

2. substantiv neutru Cioc; prin extensie (glumeț și peiorativ) gură.
       • Expresia: (învechit) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva.

– Onomatopee.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CLANȚ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLANȚ:
CLANȚ, (1) interjecție, (2) clanțuri, substantiv neutru

1. interjecție (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc.

2. substantiv neutru Cioc; prin extensie (glumeț și peiorativ) gură.
       • Expresia: (învechit) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva.

– Onomatopee.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



clanț
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clanț:
clanț [Atestat: POGOR, HENR. 239 / V: clanta i, cleanț sn / Plural: (2) clanturi / Etimologie: fo] 1 i (Are) Cuvânt care imită sunetul produs de închiderea (repede și cu putere) a maxilarelor sau de lovirea a două piese metalice ale aceluiași ansamblu. 2 sn Cioc. 3 sn (Pfm; pex) Gură. 4 sn (Înv; îe) A ține clant A face față într-o dispută. 5 sn (Pop; îc; pbl) Gură clantă Vorbăreț. 6 (Trs) Încăierare.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CLANȚ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLANȚ:
CLANȚ2, clanțuri, substantiv neutru Cioc; prin extensie (În glumă și peiorativ) gură. vezi clonț. Te poftesc să-ți mai ții clanțul, c-apoi... ALECSANDRI, T. I 36. Să nu-ți aud clanțu. ALECSANDRI, T. I 338.
       • Expresia: A ține clanț = a se lupta cu vorba (într-o dispută, într-o controversă etc.), a ține piept. Am ajuns a putea ține clanț cu oricare avocat. ALECSANDRI, T. 257.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

clanț
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clanț:


2) clanț interjecție care arată cĭocnirea bucăților de metal orĭ a dinților (variantă din clamp și rudă pin sunet cu clonț și cu germana klingen, a zăngăni, klang, zăngănit. vezi clănțănesc și hap 2).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

clanț
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clanț:


1) clanț n., plural urĭ (cp. cu clanț 2 și cu cleanț). Nord. Clonț, cĭoc. A-țĭ ținea clanțu, a-țĭ ținea clonțu (gura). A te lua la clanț, a ținea clanț (cu cineva), a face gură, a-l combate.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CLANȚ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLANȚ:
CLANȚ1 clanturi n.

1) (la păsări) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii; cioc; plisc.

2) deprindere Organ al vorbirii; gură.
       • A-și ține clantul a-și închide gura; a tăcea. /Onomat.
Forme diferite ale cuvantului clant: clanturi

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CLANȚ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLANȚ:
CLANȚ2 interjecție (se folosește pentru a reda zgomotul produs de lovirea dinților de sus de cei de jos, de foarfece la închidere sau la deschidere etc.). /Onomat.
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

clanț
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clanț:
clanț n. fam. gură: ținea clanț cu orice advocat AL. [ vezi clanță].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

clanț
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clanț:
clanț2 (cioc) (popular) substantiv neutru, plural clánțuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

clanț
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru clanț:
clanț substantiv verbal CIOC. CLONȚ. PLISC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

clanț
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clanț:
clanț substantiv neutru, plural clánțuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

clanț
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clanț:
clanț interjecție
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

clanț
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clanț:
clanț1 interjecție
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CLANT'
clăngăitorCLÁNGORclanítCLANIȚACLANȚCLÁNȚĂclănțăetúrăCLĂNȚĂÍclănțăiálă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clanț
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clanț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
239 / V: clanța i, cleanț sn / Plural: 2 clanțuri / Etimologie: fo] 1 i Are Cuvânt care imită sunetul produs de închiderea repede și cu putere a maxilarelor sau de lovirea a două piese metalice ale aceluiași ansamblu.
4 sn Înv; îe A ține clanț A face față într-o dispută.
5 sn Pop; îc; pbl Gură clanță Vorbăreț.
CLANȚ1 clanțuri n.
       • A-și ține clanțul a-și închide gura; a tăcea.



GRAMATICA cuvântului clanț?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clanț.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clanț poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul clanț sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul clanț are forma: clánțuri
VEZI PLURALUL pentru clanț la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE clanț?
Vezi cuvântul clanț desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clanț?
[ clanț ]
Se pare că cuvântul clanț are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL clanț
Inţelegi mai uşor cuvântul clanț dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
învechit A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva
învechit A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva
A ține clanț = a se lupta cu vorba într-o dispută, într-o controversă etc



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clanț

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de mâine?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a pregăti patul pentru dormit
tulpină, tub de scris def
a din ziua următoare celei de azi; b din viitorul apropiat
plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită viola silvestris
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app