 | as |
|
| Clapă [ cla-pă ] VEZI SINONIME PENTRU clapă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului clapa în mai multe dicționareDefinițiile pentru clapa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLAPĂ: CLÁPĂ, clape, substantiv feminin 1. Fiecare dintre bucățelele mobile care alcătuiesc claviatura unui pian, a unei orgi etc. și care se lasă și se ridică sub apăsarea degetelor, producînd sunete muzicale. Se uită... la pianul negru – cîteva clape aveau fildeșul lipsă. DUMITRIU, B. forme 55. Ore întregi făceam game la pian... pînă cădeam de oboseală pe clape. CAMIL PETRESCU, T. II 96. Arătînd ale lui clape, un clavir zîmbea din umbră. MACEDONSKI, O. I 82. • figurat Ea înaintă spre pat. Se gîndi să lase luminarea jos, dar gîndul nu fu urmat de acțiune, ca și cum clapele voinței n-ar mai fi prins notele. despre ZAMFIRESCU, R. 171. ♦ Mic disc în mecanismul mașinilor de scris și al unor mașini de calculat, fixat la capătul unei pîrghii articulate și care, prin apăsare, face să se imprime litera sau cifra însemnată pe el. 2. Placă oscilantă în jurul unei articulații, care servește la închidere sau deschidere, la acționarea unui dispozitiv etc. În ropotul ciocanelor... în șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... Străbate mărețul ecou Al zilei mărețe. DEȘLIU, G. 45. Piciorul apăsa jos pe-o clapă și prindea coala, ca într-un clește. PAS, Z. I 275. 3. Bucată mobilă de stofă care cade peste deschizătura buzunarului unei haine. Și-a aranjat... gulerul, și-a tras clapele buzunarelor. SAHIA, N. 83. Rămăsei cu policarul drept acățat în cheutoarea de la clapa din dreapta a surtucului meu. HOGAȘ, DR. II 44. ♦ Fiecare dintre cele două bucăți de stofă mobile atașate la unele căciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. Lăsaseră-n jos clapele căciulilor și se legaseră sub bărbie. vezi limba română noiembrie 1953, 154. 3. Capac. Să-mi faci coșciug de argint, Cu clape grele de plumb. TEODORESCU, P. P. 286. • Expresia: A trage (cuiva) clapa = a trage (pe cineva) pe sfoară, a înșela, a păcăli. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLAPĂ: CLÁPĂ, clape, substantiv feminin 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la închiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei orgi etc. care, prin apăsarea cu degetele, declanșează mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc1 în mecanismul mașinilor de scris și al unor mașini de calculat, fixat la capătul unei pârghii articulate și care, prin apăsare, face să se imprime litera sau cifra însemnată pe el. ♦ Orice parte terminală a unui sistem tehnic de acționare care, prin manevre (cu mâna), efectuează o anumită operație. 2. Placă articulată care servește la închiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele două bucăți de stofă sau de blană mobile, atașate lateral la unele căciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. • Expresia: (familial) A trage (cuiva) clapa = a înșela, a păcăli (pe cineva). – Din germana Klappe.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLAPĂ: CLÁPĂ, clape, substantiv feminin 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la închiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei orgi etc. care, prin apăsarea cu degetele, declanșează mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc în mecanismul mașinilor de scris și al unor mașini de calculat, fixat la capătul unei pârghii articulate și care, prin apăsare, face să se imprime litera sau cifra însemnată pe el. ♦ Orice parte terminală a unui sistem tehnic de acționare care, prin manevrare (cu mâna), efectuează o anumită operație. 2. Placă articulată care servește la închiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele două bucăți de stofă sau de blană mobile, atașate lateral la unele căciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. • Expresia: (familial) A trage (cuiva) clapa = a înșela, a păcăli (pe cineva). – Din germana Klappe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clapă: clápă substantiv feminin [Atestat: H II, 148 / Plural: clapape / Etimologie: ger Klappe] 1 (Înv) Capac. 2 (Înv; pfm; îe) A pune clapapa A termina. 3-4 (Fam; îe) A trage clapapa A înșela (sau a nu-și respecta promisiunea). 5 (La instrumentele muzicale) Dispozitiv care, prin apăsare cu degetele, contribuie la producerea sunetelor. 6 (La mașinile de scris, calculatoare etc.) Mic dispozitiv care, prin apăsare, determină apariția pe hârtie sau monitor a literei sau cifrei înscrise pe el Si: tastă. 7 Orice parte terminală a unui sistem tehnic de acționare care, prin manevrare (cu mâna), efectuează o anumită operație. 8 Placă articulată care închide sau deschide un orificiu. 9 Bucată mobilă de stofa care acoperă buzunarul unei haine. 10 Fiecare dintre cele două bucăți de stofa sau blană mobile atașate la o șapcă sau căciulă pentru a proteja urechile de frig. 11 Placă de oțel a rindelei, de care se lovește așchia. 12 (Aht; îrg) Bașlâc. 13 (Rar) Capac. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru clapă: clapă 1. Tastă*. 2. Parte a sistemului de închidere a orificiilor la majoritatea instr. de suflat din lemn. La sistemul Böhm ( vezi flaut), c., ce sunt redresate în poziția inițială – închis sau deschis – prin resorturi, acoperă sau descoperă indirect un orificiu (germana Ringklappe) sau direct (c. fiind, în acest caz, un inel acționat de degetul instrumentistului odată cu închiderea orificiului: Fingerdeckel, Spitzdeckel). C. sunt cuplate în unele cazuri între ele prin pârghii. Instr. de suflat mai vechi (cornet*), între care și unele de alamă (Serpent*; corn cu c*, trompetă cu c.*) au fost prevăzute cu c. 3. Parte a sistemului de ventile*. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clapă: clápă forme, plural e (germana klappe, de unde și limba cehă poloneză klapa, clapă, pleoapă; limba bulgară limba neogreacă klapa. vezi clipesc). Valvă, válvulă, supapă. Capac la prinzătoarea de păsărĭ orĭ la o groapă (ĭar în P. P. din Muntenia și la secriŭ). Pĭesa pe care apeșĭ la un instrument muzical (piano, flaut, corn) ca să daĭ drumu sunetuluĭ. Capacu buzunaruluĭ la haĭnă. figurat A trage cuĭva clapa, a-l prinde în capcană, a-l păcăli, a-l înșela. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLAPĂ: CLÁPĂ clapae forme 1) (la instrumente muzicale, la mașini de scris, de calcul etc.) Fiecare din elementele mobile ce alcătuiesc claviatura. 2) Placă articulată care servește la închiderea sau deschiderea unui orificiu. 3) Piesă din stofă care acoperă deschizătura unui buzunar. 4) Fiecare din cele două bucăți laterale ale unei căciuli ce protejează urechile de frig. /<germ. Klappe Forme diferite ale cuvantului clapa: clapae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru clapă: clápă (clápe), substantiv feminin – 1. Capac, astupătoare. – 2. Tastă, tușă. – 3. Valvă. – 4. Bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului. – 5. La rindea, lama de metalurgie – Mr. clapă. limba neogreacă ϰλάπα (Meyer, Neugr. St., IV, 35; Bogrea, Dacor., I, 263; DAR), în care prin intermediul limba bulgară klapa (Conev 63), și în acelați timp prin germana Klappe. Forme diferite ale cuvantului clapa: clápe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clapă: clapă forme 1. ciocănel de piano sau de alt instrument muzical; 2. capac mic care se ridică și se lasă cu ajutorul unei coarde, la flaut, tulumbe, etc.; 3. capac de cosciug: să-i fac cosciug de argint și clapă mare de plumb popular; 4. bașlic. [nemțesc KLAPPE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLAPĂ: CLÁPĂ substantiv feminin dispozitiv, obiect care servește la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanșarea unui anumit efect. ♦ a trage clapa (cuiva) = a înșela pe cineva. (< germana Klappe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru clapă: clapă, clape substantiv feminin păcăleală; escrocherie, înșelătorie. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLAPĂ: CLAPĂ substantiv (muzică) (rar) tastă, tușă. (clapa la pian.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clapă: clápă substantiv feminin, genitiv dativ articulat clápei; plural clápe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clapă: clápă substantiv feminin, genitiv dativ articulat clápei; plural clápe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLAPA' clăoáieclăóiclăoiéșCLAPCLÁPĂCLĂPĂCÍclapagíuCLĂPĂÍclăpăíre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clapă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clapă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Clápă substantiv feminin [Atestat: H II, 148 / Plural: clapăpe / Etimologie: ger Klappe] 1 Înv Capac. 2 Înv; pfm; îe A pune clapăpa A termina. 3-4 Fam; îe A trage clapăpa A înșela sau a nu-și respecta promisiunea. CLÁPĂ clapăe forme 1 la instrumente muzicale, la mașini de scris, de calcul etc. Clapă la pian. Clapă la pian. |
GRAMATICA cuvântului clapă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clapă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clapă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clapă? Vezi cuvântul clapă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clapă?[ cla-pă ] Se pare că cuvântul clapă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL clapă Inţelegi mai uşor cuvântul clapă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A trage cuiva clapa = a trage pe cineva pe sfoară, a înșela, a păcăli familial A trage cuiva clapa = a înșela, a păcăli pe cineva familial A trage cuiva clapa = a înșela, a păcăli pe cineva ♦ a trage clapa cuiva = a înșela pe cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clapă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chimie anorganică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul clapă are forma: clápe
