 | as |
|
| Clei [ cle-i ] VEZI SINONIME PENTRU clei PE ESINONIME.COM definiția cuvântului clei în mai multe dicționareDefinițiile pentru clei din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru clei: cléi (cléiuri), substantiv neutru – 1. Lipici, pap. – 2. Substanță care lipește (pentru prins păsări). – 3. Gumă, latex, rășină. – 4. Cerumen, ceară din ureche. – 5. (Adj., argotic școlăresc) Care nu știe nimic; se spune despre elevii care nu știu să răspundă la întrebări. – 6. (argotic) Închisoare (numai în expresia a pune clei, a închide). – Variante (învechit) hlei. limba slavă (veche) klej (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 291; Cihac, II, 61); conform limba cehă klej, limba slovenă klêj, poloneză, limba rusă kléj, limba sârbă klija. – derivat clei (variantă înclei, încleia), verb (a lipi cu pap); cleială, substantiv feminin (lipire cu pap); cleios, adjectiv (lipicios); cleitor, adjectiv (care lipește cu pap); desclei(a), verb (a dezlipi). conform năclăi. Forme diferite ale cuvantului clei: cléiuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLEI: CLEI, cleiuri, substantiv neutru 1. Substanță vîscoasâ, extrasă din pește și din diverse plante sau materii animale, cu ajutorul căreia se pot lipi diferite obiecte. vezi pap, cocă. Au scăzut prețul la pește, clei și icre. CONTEMPORANUL, VII 118. Hîrbul cu călacan, clei și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 82. Expresia: (Familiar) A fi clei = a) a fi ignorant, a nu ști nimic; a fi tufă. He! Trăsnea, mă! scoală! știi tabla? – Sare el de jos, îl ascult, – clei! CREANGĂ, A. 92; b) a fi beat turtă. 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor pomi (mai ales pruni, cireși și vișini) și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul. – vezi rășină. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLEI: CLEI, cleiuri, substantiv neutru 1. Substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținute pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte. • Expresia: (familial) A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul. – Din limba slavă (veche) klej. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLEI: CLEI, cleiuri, substantiv neutru 1. Substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținută pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte. • Expresia: (familial) A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care se solidifică în contact cu aerul. – Din limba slavă (veche) klej. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru clei: cléi, cleiuri, (crei), substantiv masculin, plural – (dialect) Creier. Sens atestat în toate satele de pe valea Marei și a Vișeului; pe valea Izei se folosește crei, creri (ALRRM, 1969: 6). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în variantă clei, crei (Apșa de Jos, Plăiuț). – Variante a lui creier (< latina c(e)rebellum) (MDA) Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLEI: CLEI cleiuri n. 1) Soluție vâscoasă cu proprietăți adezive care servește la lipitul diverselor materiale. 2) Suc gros ce se scurge din scoarța unor copaci. clei de prun. • A fi clei a) a nu fi pregătit la obiect; b) a fi foarte beat. /<sl. klej Forme diferite ale cuvantului clei: cleiuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru clei: cléi, -uri, substantiv neutru – Creier. Sens atestat în toate satele de pe valea Marei și a Vișeului; pe valea Izei se folosește crei, creri (ALR 1969: 6). – Din limba slavă (veche) klei. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clei5: clei5 sn [Atestat: BORZA, despre / Plural: clei5uri / Etimologie: nct] (Bot; reg; îc) clei5ul pământului Algă din familia nostocacee (Nostoc communis). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clei: cléi3 substantiv masculin singular [Atestat: H IV, 176 / Plural: cleiuri / Etimologie: ger Klee] (Bot; Ban) 1 Trifoi. 2 Lucernă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru clei: clei2 adjectiv invariabil 1. care nu știe absolut nimic (la o examinare). 2. foarte beat. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clei: clei2 verb tranzitiv: [Atestat: PALIA (1581), 31/15 / prezentul indicativ: cleiéz / Etimologie: clei] (Înv) A încleia. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru clei: clei1 cleiuri substantiv neutru 1. contact sexual. 2. spermă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru clei: clei substantiv masculin singular (regional) trifoi, lucernă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLEI: CLEI substantiv lipici. (A prinde ceva cu clei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLEI: CLEI substantiv lipici. (A prinde ceva cu clei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CLEI: CLEI substantiv verbal ceară, cerumen. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru clei: clei substantiv verbal CEARĂ. CERUMEN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru clei: clei substantiv verbal CEARĂ. CERUMEN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clei: clei substantiv neutru, plural cléiuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clei: clei substantiv neutru, plural cléiuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clei4: clei4 substantiv masculin plural vezi creier Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLEI' clefetitorcleftclefuștéțclehúiCLEIcleiálăCLEIDCLEIDECTOMÍECLEIDO- |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clei4 Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clei4 dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CLEI clei4uri n. Clei4 de prun. • A fi clei4 a a nu fi pregătit la obiect; b a fi foarte beat. Clei5 sn [Atestat: BORZA, despre / Plural: clei4uri / Etimologie: nct] Bot; reg; îc clei4ul pământului Algă din familia nostocacee Nostoc communis. Cléi3 substantiv masculin singular [Atestat: H IV, 176 / Plural: clei4uri / Etimologie: ger Klee] Bot; Ban 1 Trifoi. Clei2 verb tranzitiv: [Atestat: PALIA 1581, 31/15 / prezentul indicativ: clei4éz / Etimologie: clei] Înv A încleia. A prinde ceva cu clei4. A prinde ceva cu clei4. A prinde ceva cu clei4. |
GRAMATICA cuvântului clei4? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clei4. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clei4 poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clei? Vezi cuvântul clei desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clei?[ cle-i ] Se pare că cuvântul clei are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL clei4 Inţelegi mai uşor cuvântul clei4 dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeExpresia: Familiar A fi clei = a a fi ignorant, a nu ști nimic; a fi tufă familial A fi clei = a a nu ști absolut nimic atunci când este ascultat la școală, la un examen etc familial A fi clei = a a nu ști absolut nimic atunci când este ascultat la școală, la un examen etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clei4 |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Apărare activă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul clei are forma: cléiuri
