eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție clima


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Climă [ cli-mă ]
VEZI SINONIME PENTRU climă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului clima în mai multe dicționare

Definițiile pentru clima din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CLIMĂ:
CLÍMĂ (< germană, latina) substantiv feminin Regim mediu multianual a proceselor și fenomenelor meteorologice (caracteristice unei anumite regiuni), determinat de radiația solară și de circulația generală a maselor de aer, care variază în raport cu cu poziția pe Pămînt, cu altitudinea absolută și cu configurația reliefului regiunii respective, avînd ca principale componente temperatura medie a aerului, nebulozitatea, precipitațiile atmosferice și vîntul; climat (1). În funcție de repartiția diferită pe glob a radiației solare, a uscatului și a apei, precum și a mișcărilor maselor de aer, se deosebesc: clima ecuatorială, cu temperaturi ridicate, mișcări ascendente ale maselor de aer, variații termice anuale mici și precipitații abundente; clima subecuatorială, cu două anotimpuri, din care unul secetos și altul ploios; clima tropicală, caldă, cu predominarea vînturilor alizee, cu importante variații termice diurne și ariditate accentuată; clima subtropicală, caldă, de tranziție între cea tropicală și cea temperată, cu două anotimpuri, dintre care unul este secetos, vara, și altul ploios, iarna; clima temperată, la latitudinile medii, cu patru anotimpuri distincte, cu strat de zăpadă iarna și cu predominarea vînturilor de vest; clima subpolară, cu iarnă aspră, vară rece și cantitate relativ redusă de precipitații; clima polară (arctică sau antarctică), cu două anotimpuri, temperaturi scăzute și precipitații puține.
       • Clima continentală = clima cu precipitații reduse cu variații mari, anuale și diurne, ale temperaturii aerului.
       • Clima maritimă = clima caracteristică oceanelor, mărilor și regiunilor continentale aflate sub influența directă a maselor de aer marin, umedă, cu variații termice anuale și diurne mici.
       • Clima montană = clima cu amplitudini termice medii anuale reduse și precipitații mai abundente decît în zonele coborîte din vecinătate. Clima locală = topoclimă; microclimă.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



CLIMĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLIMĂ:
CLÍMĂ, clime, substantiv feminin

1. Totalitatea fenomenelor atmosferice caracteristice unui ținut, avînd ca factori principali temperatura, vîntul și ploaia. Climă caldă. Climă temperată. Climă continentală. ▭ Clima ta-i plăcută! Cerul e senin! Soarele tău, dulce! Tu răpești pe cale-i ori și ce străin Ce nu se mai duce! BOLINTINEANU, O. 23. Acest frumos oraș... poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acuma am numit... pentru clima lui cea dulce și potrivită. GOLESCU, Î. 123.

2. Țară, ținut, regiune sub raportul fenomenelor atmosferice caracteristice. Lucruri scumpe și plante din alte clime spînsurau și se tîrau din odaie în odaie. GALACTION, O. I 304. [Cocorii] vin... de prin clime înfocate. ALECSANDRI, P.. A. 119. Din loc in loc aș trece în climele străine, Unde sînt alte stele și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi. ALEXANDRESCU, P. 45.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

climă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru climă:
clímă substantiv feminin [Atestat: BUDAI-DELEANU, Ț. 144 / Plural: climame / Etimologie: lat clima, -atis, ger Klima] 1 Totalitate a fenomenelor meteorologice (temperatură, precipitații atmosferice, vânt) ce caracterizează starea medie multianuală a unui loc Si: climat (1). 2 Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CLIMĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLIMĂ:
CLÍMĂ, clime, substantiv feminin

1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat.

2. Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice.

– Din latina clima, -atis, germana Klima.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



CLIMĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLIMĂ:
CLÍMĂ, clime, substantiv feminin

1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat.

2. Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice.

– Din latina clima, -atis, germana Klima.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

climă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru climă:
*clímă forme, plural e (vgr. klima, klimatos, înclinațiune [a uneĭ regiunĭ față de soare], despre klino, înclin: limba franceza climat). Starea atmosferică obișnuită a uneĭ regiunĭ: clima Româniiĭ e aspră ĭarna. Regiune, ținut: a trăi în climele calde. vezi plaĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CLIMĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLIMĂ:
CLÍMĂ climae forme

1) Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climat. clima maritimă.

2) Regiune privită sub raportul condițiilor atmosferice caracteristice. [G.-D. climei] /<lat. clima, germana Klima
Forme diferite ale cuvantului clima: climae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CLIMĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLIMĂ:
CLÍMĂ substantiv feminin

1. Totalitatea fenomenelor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat.

2. Ținut, regiune considerată sub raportul condițiilor atmosferice caracteristice. [conform italiana clima, germana Klima, greacă klima].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CLIMĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLIMĂ:
CLÍMĂ substantiv feminin ansamblul fenomenelor și proceselor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. (< latina clima, germana Klima)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

climă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru climă:
climă forme

1. stare atmosferică proprie unei regiuni: caldă, rece, uscată, umedă;

2. țară, ținut, sub raportul temperaturei: a schimba clima.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CLIMĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLIMĂ:
CLIMĂ substantiv (meteorologie) aer, climat, verb reflexiv:eme, (învechit) temperament. (Regiune cu clima caldă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

climă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru climă:
clímă substantiv feminin, genitiv dativ articulat clímei; plural clíme
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

climă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru climă:
clímă substantiv feminin, genitiv dativ articulat clímei; plural clíme
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CLIMA'
clijémceclílicclilonómClimCLÍMĂCLIMACTÉRICCLIMACTÉRIUCLIMACTÉRIUMclimadiagrámă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL climă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului climă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
144 / Plural: climăme / Etimologie: lat clima, -atis, ger Klima] 1 Totalitate a fenomenelor meteorologice temperatură, precipitații atmosferice, vânt ce caracterizează starea medie multianuală a unui loc Si: climat 1.
CLÍMĂ climăe forme 1 Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climat.
Climă maritimă.
Regiune cu climă caldă.
Regiune cu climă caldă.



GRAMATICA cuvântului climă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului climă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul climă poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul climă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul climă are forma: clíme
VEZI PLURALUL pentru climă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE climă?
Vezi cuvântul climă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul climă?
[ cli-mă ]
Se pare că cuvântul climă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL climă
Inţelegi mai uşor cuvântul climă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Continentală = c
Maritimă = c
Montană = c
Locală = topoclimă; microclimă



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL climă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Piatră de talie?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cum va fi posibil
a atinge treapta cea mai înaltă în ceva
piatră cu forme geometrice regulate, cu toate fețele bine tăiate și cu muchii perfect drepte, care servește la executarea sau la căptușirea unei zidării
până la moarte, până la ultima suflare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app