eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție clocotitor


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Clocotitor [ clo-co-ti-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU clocotitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului clocotitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru clocotitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLOCOTITÓR:
CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adjectiv

1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte.

2. (Despre rîuri, șuvoaie, ape) Agitat și zgomotos (ca o apă în fierbere). Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. vezi 337. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. II 170.

3. figurat (Despre sentimente și pasiuni) Aprins, gata să se dezlănțuie; (despre viață, suflet, inimă) fremătător. Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33. Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212.

4. figurat Răsunător, zgomotos. Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222. 4
       • (Adverbial) Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175.
Forme diferite ale cuvantului clocotitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CLOCOTITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLOCOTITÓR:
CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adjectiv

1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte.
♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos.

2. figurat (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie.

3. figurat Răsunător, zgomotos.

– Clocoti + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului clocotitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CLOCOTITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLOCOTITÓR:
CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adjectiv

1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte.
♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos.

2. figurat (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie.

3. figurat Răsunător, zgomotos.

– Clocoti + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului clocotitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

clocotitor
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clocotitor:
clocotitor, clocotitoroare a [Atestat: ALECSANDRI, ap. CADE / Plural: clocotitori, clocotitoroáre / Etimologie: clocoti + -(i)tor] 1 (despre lichide) Care clocotește. 2 (despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 3 (Fig; despre sentimente, pasiuni etc.) Gata să se dezlănțuie. 4 (Fig) Răsunător.
Forme diferite ale cuvantului clocotitor: clocotitoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CLOCOTITOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLOCOTITOR:
CLOCOTITOR adjectiv agitat, frămîntat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (învechit) colcotos, (figurat) răzvrătit. (Ape clocotitor.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

clocotitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clocotitor:
clocotitór adjectiv masculin, plural clocotitóri; forme singular și plural clocotitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

clocotitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clocotitor:
clocotitór adjectiv masculin, plural clocotitóri; forme singular și plural clocotitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

clocotitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clocotitor:
clocotitor a. ce clocotește: marea clocotitoare.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'CLOCOTITOR'
CLOCOTÍCICLOCOTÍRECLOCOTÍȘCLOCOTÍTCLOCOTITÓRclocotitúrăclocoțắlclócutCLOCÚȚĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CLOCOTITÓR
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clocotitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Clocotitor, clocotitÓroare a [Atestat: ALECSANDRI, ap.
CADE / Plural: clocotitÓri, clocotitÓroáre / Etimologie: clocoti + -itor] 1 despre lichide Care clocotește.
Ape clocotitÓr.

GRAMATICA cuvântului CLOCOTITÓR?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clocotitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CLOCOTITÓR poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CLOCOTITÓR sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE clocotitor?
Vezi cuvântul clocotitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clocotitor?
[ clo-co-ti-tor ]
Se pare că cuvântul clocotitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CLOCOTITÓR

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Zi maregrafică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
treaptă imediat superioară învățământului elementar; termen mediu
școala normală, liceu pedagogic
interval de timp în care are loc un ciclu complet al mareei
asta e cu totul altceva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app