 | as |
|
| Clopoțel [ clo-po-țel ] VEZI SINONIME PENTRU clopoțel PE ESINONIME.COM definiția cuvântului clopotel în mai multe dicționareDefinițiile pentru clopotel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clopoțel: clopoțél substantiv masculin n [Atestat: BIBLIA (1688), 59 / V: (reg) clopotelțál (Plural: clopotelțăi), clococlopotel, clocoțắl (Plural: clocoțăi) substantiv masculin / Plural: clopotelei, (îvr) clopotele / Etimologie: clopot + -el] 1-2 (Șhp) Clopot (1) (mic). 3 Clopot (1) mic (cu mâner) care se agită cu mâna pentru a anunța ceva sau care se agață de gâtul unor animale. 4 (Lpl) Zurgălăi. 5 (Înv; lpl) Mici păhăruțe de sticlă ce se atârnau în cerdac pentru ca, agitate de vânt, să producă sunete plăcute. 6 (Înv; îe) A avea gura (ca un) clopotel A fi vorbăreț. 7 (Înv; îe) A trage clopotelele după cineva A trage clopotul cel mic la moartea unui copil. 8 (Înv; îe) A umbla cu clopotelul A colinda. 9 (înv; fig; îs) Pisică cu clopotelței Persoană impmdentă, care-și trădează planurile. 10 (Fam) Penis. 11 (Reg) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 12 (Îrg) Dans popular asemănător cu o polcă. 13 (Bot; Trs; șîf clopotele) Lăcrămioare (Convallaria majolis). 14 (Bot; reg) Vinețele (Centaurea axillaris). 15 (Buc; lpl; șîf clopotelele) Plantă ierboasă subalpină, cu flori albastre-roșietice (Campanula abietina). 16 (Bot; Buc; lpl) Ciucure (Aegylops cylindricci). 17 (Lpl) Plantă ierboasă cu tulpina păroasă, cu flori mari albe, albastre sau trandafirii (Campanula medium). 18 (Buc; lpl) Plantă ierboasă cu flori albastre (Campanula pseudolanceolata). 19 (Lpl; șîf clopotele) Plantă ierboasă cu numeroase flori albastre (Campanula rapanculus). 20 (Buc; lpl) Plantă ierboasă târâtoare, cu flori albastre-violete (Campanula rapunculoides). 21 (Buc; lpl) Ghiocei (Galanthus nivalis). 22 (Buc; lpl; șîc) clopotelței-cornuți Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 23 (Buc; lpl; șîf clopotele) Căldărușă (Aquilegia nigricans). 24 (Bot; reg; lpl) Trifoi roșu. 25 (Bot; Buc; lpl; șîc clopotel-muntenesc) Plantă ierboasă cu flori mici albastre deschis sau violete (Campanula patula). 26 (Lpl; șîf clopotele) Mică plantă ierboasă cu flori albastru deschis (Campanula alpina). 27 (Buc; lpl) Luște. 28 (Bot; îf clopotele) Cădelniță. 29 (Bot; îf clopotele) Păpădie (Taraxacum officinale). 30 (Bot; îf clopotele) Coada-cocoșului (Polygonatum latifolium). 31-32 Plantele Campanula latifolia și Campanula cervicaria. 33 (Bot; îc) clopotelței-de-primăvară Brebenei. 34 substantiv masculin (Lpl) Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). 35 substantiv masculin (Bot; lpl; îf clocoței) Rutișor (Thalictrum aquilegifolium). 36 substantiv masculin Planta Campanula macrostachya. 37 substantiv masculin (Bot; lpl; îf clocoței) Călin (Viburnum opulus). 38 substantiv masculin (Bot; îc) clopotelței albi sau clocoțăi de omăt Ghiocei (Galanthus nivalis). 39 (Reg; îc) clopotelei de câmp Planta Campanula persicifolia. 40 (Reg; îc) clopotelgalben Planta Forsythia. 41 (Bot; reg; îc) clopotelde pădure Oușor (Streptopopus amplexifolius). 42 (Bot; reg; îf clopotele) Degetar (Digitalis grandiflora). 43 (Bot; reg; îf) Lăcrămiță (Maianthemum bifolium). 44 (Bot; reg; îf clopotele) Coada-cocoșului (Polygonatum multiflorum). 45 (Bot; reg; îf clopotele) Coada-cocoșului (Polygonatum odoratum). 46 (Bot; reg; îf clopotele) Coada-cocoșului (Polygonatum verticillatum). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLOPOȚEL: CLOPOȚÉL, clopoței, substantiv masculin Diminutiv al lui clopot. 1. Clopot (1) mic, uneori cu un miner subțire (mai ales de lemn). Sunase sfîrșitul orei și brusca erupție a clopoțelului nichelat nu clintise nici un nerăbdător. C. PETRESCU, S. 67. Cîteodată stă s-asculte Clopoțeii de la sănii. TOPÎRCEANU, B. 71. La o ușă sta de pază un cocoș și la cealaltă era un clopoțel. ISPIRESCU, L. 255. Pisica cu clopoței nu prinde șoareci. • (Poetic) Mi-este dor și azi de clopoțeii de catifea sură ai dedițeilor din lunca Vezii. GALACTION, O., I 8. 2. (Mai ales la plural ) Nume dat unor plante ale căror flori seamănă cu niște clopote (1) mici; a) plantă erbacee cu flori mari albastre, albe sau roz, uneori învoalte, adesea cultivată ca plantă decorativă (Campanula medium); b) plantă erbacee din aceeași farruilie, cu flori albastre, solitare sau reunite în inflorescențe bogate și care cresc mai ales în regiuni muntoase (Campanula abietina, carpatica, persicifolia, pseudolanceolata, rapunculoides); c) ghiocel. În frunzele moarte din marginea unei rîpi, Vitoria găsi clopoței albi. SADOVEANU, B. 222. Iată vin... Clopoței și măzărele îmbătate de parfumuri. ALECSANDRI, P. A. 125. – plural și: (substantiv neutru) clopoțele (NEGRUZZI, S. I 73). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLOPOȚEL: CLOPOȚÉL, clopoței, substantiv masculin 1. Diminutiv al lui clopot; specializare clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna (pentru a indica recreațiile la școală, pentru a chema pe cineva sau a anunța ceva etc.) sau care se agață de gâtul unor animale. 2. (La plural ) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, în formă de clopot (1) (Campanula). – Clopot + sufix -el. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLOPOȚEL: CLOPOȚÉL, clopoței, substantiv masculin 1. Diminutiv al lui clopot; specializare clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna (pentru a indica recreațiile la școală, pentru a chema pe cineva sau a anunța ceva etc.) sau care se agață de gâtul unor animale. 2. (La plural ) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, în formă de clopot (1) (Campanula). – Clopot + sufix -el. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clopoțel: clopoțél n., plural e. Clopot mic. Sunet de clopot mic: se aude un clopoțel. S. m. Zurgalăŭ: pisica cu clopoțeĭ nu prinde șoarecĭ. (Prov.). O plantă campanulacee cu florĭ albastre (campánula rapúnculus). Altă plantă campanulacee cu florĭ albastre, albe saŭ roșiĭ (campánula médium). Ghiocel. substantiv neutru plural Transilvania Lăcrămioare, mărgăritărel. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLOPOȚEL: CLOPOȚEL s. 1. (prin Banat) zvonișor, zvoniț, (învechit) timbru. (Sună clopotel la școală.) 2. zurgălău, (rar) zdrăngănel. (Cai cu clopoteli.) 3. (botanică; Campanula; la plural ) (livresc) campanule (la plural), (regional) baraboi, bănișori (la plural), clopotul-caprei, cupa-oii. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru clopoțel: clopoțél, clopoței substantiv masculin Diminutiv al lui clopot. ♦ Obiect de cult în formă de clopot mic, folosit în biserică în unele momente liturgice pentru a atrage atenția credincioșilor. – Din clopot + sufix -el. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clopoțel: clopoțel m. 1. clopot mic; 2. plural zurgălăi; 3. plural plantă decorativă cu florile învoalte în formă de clopoțel (Campa-nula); 4. plural alt nume dat ghioceilor (după forma inflorescenței lor). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLOPOȚEL: CLOPOȚÉL clopoteli m. (diminutiv de la clopot) Plantă erbacee, având tulpina dreaptă și înaltă, flori mari albe sau violete în formă de clopot. /clopot + sufix clopotelel Forme diferite ale cuvantului clopotel: clopoteli Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CLOPOȚEL: CLOPOȚÉL substantiv verbal lăcrimioară, mărgăritar, mărgăritărel, papanaș. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru clopoțel: clopoțel substantiv verbal LĂCRIMIOARĂ. MĂRGĂRITAR. MĂRGĂRITĂREL. PAPANAȘ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru clopoțel: clopoțel, clopoței substantiv masculin (er., eufem.) vulvă, vagin. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clopoțel: clopoțél substantiv masculin, plural clopoțéi, articulat clopoțéii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clopoțel: clopoțél substantiv masculin, plural clopoțéi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLOPOTEL' clopoțeánclopoteásăCLOPOȚÉICLOPOȚEI-CORNÚȚICLOPOȚÉLCLOPOȚÍclopoțắlCLOPÓTNIȚĂCLOPOTUL-CÁPREI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clopoțel Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clopoțel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Clopoțél substantiv masculin n [Atestat: BIBLIA 1688, 59 / V: reg clopoțelțál Plural: clopoțelțăi, clococlopoțel, clocoțắl Plural: clocoțăi substantiv masculin / Plural: clopoțelei, îvr clopoțele / Etimologie: clopot + -el] 1-2 Șhp Clopot 1 mic. 6 Înv; îe A avea gura ca un clopoțel A fi vorbăreț. 7 Înv; îe A trage clopoțelele după cineva A trage clopotul cel mic la moartea unui copil. 8 Înv; îe A umbla cu clopoțelul A colinda. 9 înv; fig; îs Pisică cu clopoțelței Persoană impmdentă, care-și trădează planurile. 13 Bot; Trs; șîf clopoțele Lăcrămioare Convallaria majolis. 15 Buc; lpl; șîf clopoțelele Plantă ierboasă subalpină, cu flori albastre-roșietice Campanula abietina. 19 Lpl; șîf clopoțele Plantă ierboasă cu numeroase flori albastre Campanula rapanculus. 22 Buc; lpl; șîc clopoțelței-cornuți Căldărușă Aquilegia vulgaris. 23 Buc; lpl; șîf clopoțele Căldărușă Aquilegia nigricans. 25 Bot; Buc; lpl; șîc clopoțel-muntenesc Plantă ierboasă cu flori mici albastre deschis sau violete Campanula patula. 26 Lpl; șîf clopoțele Mică plantă ierboasă cu flori albastru deschis Campanula alpina. 28 Bot; îf clopoțele Cădelniță. 29 Bot; îf clopoțele Păpădie Taraxacum officinale. 30 Bot; îf clopoțele Coada-cocoșului Polygonatum latifolium. 33 Bot; îc clopoțelței-de-primăvară Brebenei. 38 substantiv masculin Bot; îc clopoțelței albi sau clocoțăi de omăt Ghiocei Galanthus nivalis. 39 Reg; îc clopoțelei de câmp Planta Campanula persicifolia. 40 Reg; îc clopoțelgalben Planta Forsythia. 41 Bot; reg; îc clopoțelde pădure Oușor Streptopopus amplexifolius. 42 Bot; reg; îf clopoțele Degetar Digitalis grandiflora. 44 Bot; reg; îf clopoțele Coada-cocoșului Polygonatum multiflorum. 45 Bot; reg; îf clopoțele Coada-cocoșului Polygonatum odoratum. 46 Bot; reg; îf clopoțele Coada-cocoșului Polygonatum verticillatum. Sună clopoțel la școală. Cai cu clopoțeli. Sună clopoțel la școală. CLOPOȚÉL clopoțeli m. /clopot + sufix clopoțelel. |
GRAMATICA cuvântului clopoțel? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clopoțel. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clopoțel poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clopoțel? Vezi cuvântul clopoțel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clopoțel?[ clo-po-țel ] Se pare că cuvântul clopoțel are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clopoțel |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala franțuzism învechit de ordinar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul clopoțel are forma: clopoțéi
