 | as |
|
| Clucer [ clu-cer ] VEZI SINONIME PENTRU clucer PE ESINONIME.COM definiția cuvântului clucer în mai multe dicționareDefinițiile pentru clucer din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLUCER: CLUCÉR, cluceri, substantiv masculin (învechit; în orînduirea feudală din Țara Romînească și din Moldova) Boier avînd atribuții mai ales în legătură cu aprovizionarea curții domnești. Cîteva sute de boieri mici, fără barbă, ziși starea a doua și a treia, între care se prenumărau... căminari și cluceri mari. GHICA, S. XIV. Marele clucer... avea subt dînsul doi cluceri mai mici: clucerul de arie, care îngrijea de magaziile de fîn și de orz, și clucerul de pivniță, care- se îngrijea pentru pivnițele cu vin ale armatei. BĂLCESCU, O. I 16. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clucer: clucér substantiv masculin [Atestat: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) clucereár, cliuceár / Plural: cluceri / Etimologie: vsl ключapь] (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) 1-2 (Persoană care avea) rangul de dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. 3-4 (Persoană care avea rangul de) mai marele clucerilor, care păstra cheile cămărilor domnești. 5-6 (Persoană care avea) rangul de al doilea și era ajutor al marelui clucer. 7 (Îs) clucer de arie Clucer care se îngrijea de dările de fân și de orz. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clucer: clucér m. (vechea slavă klĭučárŭ, intendent, despre klĭučĭ, cîrlig, cheĭe; limba rusă klĭucárĭ, intendent, ung. kulcs, cheĭe, kulcsár, intendent). Vechĭ. Intendent. Un rang de boĭerie (între medelnicer și serdar). Clucer de arie, intendentu care îngrijea de nutreț. Clucer de pivniță, care îngrijea de băuturĭ. Mare clucer, intendentu general (mare ispravnic) al cămărilor domnuluĭ și al armateĭ. – Și culcer (rămas ca nume de familie). vezi sluger și chelar. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru clucer: clucer m. odinioară 1. Marele clucer care supraveghea cămările Curții și cumpăra proviziunile trebuincioase bucătăriei domnești; 2. rang de boierie. [slava KLĬUČARĬ (din KLUČĬ, cheie)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLUCER: CLUCÉR, cluceri, substantiv masculin (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. – Din limba slavă (veche) kliučari. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLUCER: CLUCÉR, cluceri, substantiv masculin (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care se ocupa cu aprovizionarea Curții domnești. – Din limba slavă (veche) kliučari. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLUCER: CLUCÉR cluceri m. (în Moldova și în Muntenia medievală) Boier care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. /<sl. kljuțaru Forme diferite ale cuvantului clucer: cluceri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clucer: clucér substantiv masculin, plural clucéri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clucer: clucér substantiv masculin, plural clucéri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CLUCER' CLÚBMENclúcăclucăícluceárCLUCÉRCLUCEREÁSĂcluceríeclúciCLÚCSĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clucer Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clucer dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1610 GCR I, 44 / V: înv clucereár, cliuceár / Plural: cluceri / Etimologie: vsl ключapь] În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova 1-2 Persoană care avea rangul de dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. 7 Îs clucer de arie Clucer care se îngrijea de dările de fân și de orz. CLUCÉR cluceri m. |
GRAMATICA cuvântului clucer? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clucer. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clucer poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clucer? Vezi cuvântul clucer desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clucer?[ clu-cer ] Se pare că cuvântul clucer are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Haploidă, haploide, adjectiv feminin biologie; în sintagma fază haploidă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul clucer are forma: clucéri
