 | as |
|
| Cognomen [ cog-no-men ] VEZI SINONIME PENTRU cognomen PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cognomen în mai multe dicționareDefinițiile pentru cognomen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru COGNÓMEN: COGNÓMEN substantiv neutru (< latina cognomen): 1. al treilea nume al unei persoane, care arăta familia, potrivit vechiului drept roman, ca în exemplele Marcus Tullius Cicero, Lucius Annaeus Seneca, Publius Ovidius Nasso, Caius Iulius Caesar etc. 2. poreclă, supranume (vezi). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cognomen: cognomén sn [Atestat: DN3 / Plural: cognomene / Etimologie: lat cognomen] 1 Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. 2 Poreclă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COGNÓMEN: COGNÓMEN substantiv neutru Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ♦ Poreclă, supranume. [< latina cognomen]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COGNÓMEN: COGNÓMEN substantiv neutru al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. • supranume. (< latina cognomen) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cognomen: cognomen substantiv verbal NUME. PORECLĂ. SUPRANUME. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cognomen: cognómen (latina) substantiv neutru, plural cognómina Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cognomen: cognómen substantiv neutru, plural cognómene Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COGNOMEN' cognațiúnecógnecogníțieCOGNITÍVCOGNÓMENCOGNÓMINACOGNOSCÍBILCOGNOSCIBILITÁTEcoh |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cognomen Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cognomen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cognomén sn [Atestat: DN3 / Plural: cognomene / Etimologie: lat cognomen] 1 Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. |
GRAMATICA cuvântului cognomen? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cognomen. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cognomen poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cognomen? Vezi cuvântul cognomen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cognomen?[ cog-no-men ] Se pare că cuvântul cognomen are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cognomen |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Dramă pasională?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cognomen are forma: cognómina
