 | as |
|
| Cohortă [ co-hor-tă ] VEZI SINONIME PENTRU cohortă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cohorta în mai multe dicționareDefinițiile pentru cohorta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COHÓRTĂ: COHÓRTĂ, cohorte, substantiv feminin 1. (La romani) Unitate de infanterie corespunzînd cu a zecea parte dintr-o legiune; (rar, în timpurile mai noi) trupă. Stindardele, deasupra cohortelor, mișcate De vîntul dimineții, vibrau amestecate. MACEDONSKI, O. II 229. [Vin] romanii în cohorte urmăriți de cavalerii Ce se-mpart în zece turme, purtînd coiful de oțel. ALECSANDRI, P. III 93. Săcuii se formară... în cohorte. BĂLCESCU, O. II 115. 2. figurat Mulțime, ceată. Marea luptă a muncii împotriva capitalului... a cerut muncitorilor din lumea întreagă jertfe nenumărate, valuri de sînge, cohorte de eroi. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 186, 1/1. • (Glumeț) [Liliecii] trec în negre și neliniștite cohorte pe deasupra apelor. BOGZA, C. O. 173. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COHÓRTĂ: COHÓRTĂ substantiv feminin 1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune. 2. unitate de organizări sportive de tineri. 3. (figurat) mulțime, ceată. • (biologie) grupare de indivizi în cadrul unei populații, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană. 4. totalitatea de indivizi care a trăit același eveniment demografic în cursul aceleiași perioade de timp. (< limba franceza cohorte, latina cohors) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cohortă: cohórtă substantiv feminin [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi 152 / V: (înv) coórcohorta / Plural: cohortate / Etimologie: lat cohors, -tem] 1 (La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. 2 (În trecut) Trupă de cercetași formând o unitate, parte a unei legiuni. 3 (Fig) Mulțime. 4 (Fig; rar) Colectivitate a oamenilor care au trăit același eveniment demografic într-o perioadă de timp. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COHÓRTĂ: COHÓRTĂ substantiv feminin 1. Unitate din infanteria romană, cu un efectiv reprezentând a zecea parte dintr-o legiune. 2. (figurat) Mulțime, ceată. 3. Colectivitate a oamenilor care au trăit același eveniment demografic într-o perioadă de timp. [< latina cohors, conform limba franceza cohorte]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cohortă: *cohórtă forme, plural e (latina cóhors, -órtis. vezi curte). A zecea parte din legiunea romană (600 de oamenĭ pedeștri). figurat Orĭ-ce fel de trupă: valoroase cohorte. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COHÓRTĂ: COHÓRTĂ cohortae forme 1) (în armata romană) Unitate de infanterie, egală cu a zecea parte dintr-o legiune. 2) figurat Grup mare de oameni. /<lat. cohors, cohortatis Forme diferite ale cuvantului cohorta: cohortae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COHÓRTĂ: COHÓRTĂ, cohorte, substantiv feminin (La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ figurat Mulțime, ceată. – Din latina cohors, -tis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COHÓRTĂ: COHÓRTĂ, cohorte, substantiv feminin (La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ figurat Mulțime, ceată. – Din latina cohors, -tis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cohortă: cohortă f 1. (la Romani) corp de infanterie de 600 oameni; 2. plural trupe: cohortele lui Kiraly BĂLC. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cohortă: cohórtă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cohórtei; plural cohórte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cohortă: cohórtă substantiv feminin, plural cohórte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COHORTA' cohnícohnírecohnítcoholniciósCOHÓRTĂcohríbCOIcoiáncoiát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cohortă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cohortă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vezi 152 / V: înv coórcohortă / Plural: cohortăte / Etimologie: lat cohors, -tem] 1 La romani Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. COHÓRTĂ cohortăe forme 1 în armata romană Unitate de infanterie, egală cu a zecea parte dintr-o legiune. Cohors, cohortătis. |
GRAMATICA cuvântului cohortă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cohortă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cohortă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cohortă? Vezi cuvântul cohortă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cohortă?[ co-hor-tă ] Se pare că cuvântul cohortă are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se da pe brazdă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cohortă are forma: cohórte
