 | as |
|
| Coif [ co-if ] VEZI SINONIME PENTRU coif PE ESINONIME.COM definiția cuvântului coif în mai multe dicționareDefinițiile pentru coif din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COIF: COIF, coifuri, substantiv neutru Acoperămînt de metal (mai rar de piele groasă) pentru protecția capului, purtat în vechime de ostași la luptă. vezi cască. Vin crai cu argintate coifuri. GOGA, P. 10. Trec sute [de eroi]; iată-i: de oțel le e coiful. MACEDONSKI, O. I 13. Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă. EMINESCU, O. I 148. • figurat Cine-și așază Coiful de aur al lunii pe cap? BENIUC, vezi 97. Caschetă de hîrtie (în formă de bicorn) cu care se joacă copiii. [Copiii] își pun... cîte-un coif de hîrtie în cap. CREANGĂ, A. 39. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coif: coif sn [Atestat: MARDARIE, L. 4459 / V: (înv) coifă sf, (Mol; înv) -iuf / Plural: coifuri / Etimologie: lt cofea] 1 (Mil) Acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat, în trecut, de unii ostași în timpul luptei Si: cască, chivără, (reg) ceacău. 2 Caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, purtată (ocazional) pentru a proteja capul de soare. 3 (Înv; fig) Soldat gernian. 4 (Bot) Planta Aconitum nappellus. 5 (Reg) Cuib de pești Si: clociob, coscoavă, captă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru coif: cóif (cóifuri), substantiv neutru – Cască, coif. latina tîrzie cofea (Diez, I, 148; Diez, Gramm., I, 172; Pușcariu 393; REW 2024; DAR), probabil în legătură cu cofă; conform italiana (s)cuffia, limba franceza coiffe, prov. coifa, spaniolă (es)cofia, portugheză coifa. conform și scufie. Unii cercetători pun la îndoială această derivat și consideră cuvîntul ca neol. (Cihac, II, 697; lipsește în Candrea-Dens.). Apare din secolul XVI. – derivat încoifa, verb (a pune coif). Forme diferite ale cuvantului coif: cóifuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru coif: coif, coifuri substantiv neutru Acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptelor. • (figurat) Coiful mântuirii = expresie folosită de sf. apostol Pavel pentru a indica armele duhovnicești puse de Dumnezeu la îndemâna creștinilor: forța spirituală sau harul mântuirii dat de Dumnezeu prin Iisus Hristos. – Din latina cofea. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COIF: COIF, coifuri, substantiv neutru Acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei. ♦ Caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc. – latina cofea. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COIF: COIF, coifuri, substantiv neutru Acoperământ de metal (rar, de piele) pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei. ♦ Caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, purtată (ocazional) pentru a proteja capul de soare. – latina cofea. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COIF: COIF coifuri n. 1) învechit Acoperământ de metal pentru protecția capului în timpul luptei. 2) Caschetă de hârtie folosită pentru a proteja capul de soare. /<lat. cofea Forme diferite ale cuvantului coif: coifuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru coif: coif n. armură soldățească de piele sau de metal pentru apărarea capului. [latina medieval COFEA (din latina CUPPA)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru coif: coif2, cóifuri, substantiv neutru (regional) cuib de pești; clociob, coscoavă, captă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coif: coif substantiv neutru, plural cóifuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coif: coif substantiv neutru, plural cóifuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COIF' CoicaCOICĂÍcoidáccoiéțCOIFCOIFAcoifárcoiférCOIFFURE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL coif Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coif dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 4459 / V: înv coifă sf, Mol; înv -iuf / Plural: coifuri / Etimologie: lt cofea] 1 Mil Acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat, în trecut, de unii ostași în timpul luptei Si: cască, chivără, reg ceacău. COIF coifuri n. |
GRAMATICA cuvântului coif? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coif. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul coif poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coif? Vezi cuvântul coif desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coif?[ co-if ] Se pare că cuvântul coif are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL coif Inţelegi mai uşor cuvântul coif dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe figurat Coiful mântuirii = expresie folosită de sf |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Argotic a pune sau a trage bărbi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul coif are forma: cóifuri
