eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție colectiv


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Colectiv [ co-lec-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU colectiv PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului colectiv în mai multe dicționare

Definițiile pentru colectiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COLECTIV:
COLECTÍV2, -Ă, colectivi, -e, adjectiv

1. Care rezultă din participarea mai multor persoane (sau lucruri). Trebuie arătate comuniștilor și masei oamenilor muncii marea forță colectivă a partidului, experiența și înțelepciunea colectivă a conducerii partidului, care se călăuzește de învățătura lui Marx, Engels, Lenin, Stalin. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2754. Contract colectiv vezi contract.

2. Care aparține tuturor; obștesc, social. Proprietatea pămîntului și a instrumentelor de muncă să fie colectivă, a tutulor. GHICA, S. 612. Gospodărie (agricolă) colectivă vezi gospodărie.
♦ Care e organizat de mai mulți în vederea unui scop comun. Un salon colectiv de pictură. CAMIL PETRESCU, T. II

7. Societate în nume colectiv vezi societate.
♦ Efectuat de mai mulți autori. Cercetarea științifică este din ce în ce mai mult operă colectivă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 2/6. 23.
♦ Care se referă la ideea de colectivitate. Substantiv colectiv = substantiv care, la singular, numește o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. «Făget», «aluniș», «țărănime» sînt substantive colective. Sufix colectiv = sufix cu care se derivă un substantiv colectiv. Sufixele «-et» în «făget», «-iș» în «aluniș» și «-ime» în «țărănime» sînt sufixe colective.
Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



COLECTIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COLECTIV:
COLECTÍV1, colective, substantiv neutru Grup de persoane cu interese și concepții comune, organizat pe același loc de producție, în vederea unor scopuri bine determinate și în care fiecare poartă răspunderea muncii de puse, se supune unei discipline liber consimțite și acceptă o conducere unică. Munca de unul singur, tendința de monopolizare a muncii- izvorînd din înfumurare și dispreț boieresc față de colectiv

– au consecințe profund dăunătoare asupra muncii de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724.
       • (Adesea în locuţiune adverbiala) În colectiv. Roadele muncii în colectiv dovedesc milioanelor de țărani muncitori că drumul pe care îl arată partidul este singurul care îi va scăpa definitiv de sărăcie și exploatare chiaburească, singura cale care duce la belșug și fericire. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2571. Colectiv de redacție = totalitatea celor care lucrează la redactarea unui periodic sau a unei lucrări științifice. Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învățămîntul superior, grupate în jurul unei catedre. De o mare atenție trebuie să se bucure din partea comitetelor de partid colectivele de catedră, lectorii, propagandiștii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

COLECTIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COLECTIV:
COLECTÍV, -Ă, colectivi, -e, adjectiv, substantiv neutru, substantiv feminin

I. Adj.

1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri).

2. Care aparține tuturor; comun, obștesc, social.

3. Care se referă la ideea de colectivitate.
       • Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv.

II. substantiv neutru Echipă. Colectiv de redacție. Colectiv de catedră.
♦ prin generalizare Grup (organizat) de persoane.

III. S. forme (În trecut) Cooperativă Agricolă de Producție.

– Din limba franceza collectif, latina collectivus.
Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COLECTIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COLECTIV:
COLECTÍV, -Ă, colectivi, -e, adjectiv, substantiv

I. Adj.

1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri).

2. Care aparține tuturor; comun, obștesc, social.

3. Care se referă la ideea de colectivitate.
       • Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv.

II. substantiv neutru Echipă. Colectiv de redacție. Colectiv de catedră.
♦ prin generalizare Grup. (organizat) de persoane.

III. S. forme (Ieșit din uz) Cooperativă Agricolă de Producție.

– Din limba franceza collectif, latina collectivus.
Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



COLECTIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COLECTIV:
COLECTÍV, -Ă

I. adjectiv

1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate.
♦ substantiv colectiv = substantiv care, la singular, denumește o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix colectiv

– sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral colectiv = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp și spațiu.

2. care aparține tuturor; comun, obștesc, social.

II. substantiv neutru grup de oameni care lucrează în același loc de producție, cu interese și concepții comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică. (< limba franceza collectif, latina collectivus)
Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

colectiv
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru colectiv:
colectív, colectivă [Atestat: GHICA, S. 612 / Plural: colectivi, colective / Etimologie: franceza collectif] 1 a (despre opere, lucrări) Efectuat de mai mulți autori. 2 a Care aparține tuturor Si: comun, obștesc, social. 3 a Care se referă la ideea de colectivitate. 4 (Îs) Substantiv colectiv Substantiv cu forma de singular, care denumește o pluralitate de obiecte identice, considerate ca întreg. 5 sn Persoane unite prin muncă și acțiuni comune în vederea acelorași scopuri Cf echipă. 6 a (Îs) Sufix colectiv Sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. 7 sn (Iuz) Cooperativă agricolă de producție.
Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectivă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COLECTIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COLECTIV:
COLECTÍV, -Ă adjectiv

1. Rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate.

2. Comun, obștesc, social. // substantiv neutru Grup de oameni care lucrează în același loc de producție, având interese și concepții comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, supunându-se unei discipline liber consimțite și acceptând o conducere unică.
       • Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învățământul superior, grupate în cadrul unei catedre. [conform limba franceza collectif, latina collectivus].
Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COLECTIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COLECTIV:
COLECTÍV1 colectivă (colectivi, colective)

1) Care se face împreună; realizat prin participarea mai multor persoane; comun. Muncă colectivă. Operă colectivă. Contract colectiv.

2) Care aparține tuturor; aflat în posesiunea tuturor; comun; obștesc. Proprietate colectivă.

3) Care exprimă noțiunea de totalitate, de colectivitate.
       • Substantiv colectiv substantiv care numește o pluralitate de obiecte de același fel, luate ca un tot întreg. /<fr. collectif, latina collectivus
Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectivă colectivi colective

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

colectiv
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru colectiv:
*colectív, -ă adjectiv (latina collectivus). Făcut împreună: muncă colectivă. Care oferă spĭrituluĭ ideĭa uneĭ colecțiunĭ: înțeles colectiv. substantiv neutru gramatică Cuvînt care, deși e la singular, prezentă spirituluĭ ideĭa uneĭ colecțiunĭ, ca mulțime, grămadă, turmă. adverb În mod colectiv.
Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-ă -cĭúmb

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

colectiv
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru colectiv:
colectiv a.

1. ce coprinde mai multe persoane sau lucruri: bilanțul colectiv al moșiilor sale;

2. făcut de mai multe persoane reunite: lucrare colectivă;

3. gramatică se zice despre numele care la singular exprimă o idee de plural, ca mulțime, popor, stol.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COLECTIV
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru COLECTIV:
COLECTÍV, -Ă adjectiv (conform limba franceza collectif, latina collectivus): în sintagmele derivat colectiv, numeral colectiv, sufix colectiv și substantiv colectiv (vezi).
Forme diferite ale cuvantului colectiv: colectiv-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

COLECTIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COLECTIV:
COLECTÍV2 colective n. Grup de persoane antrenate într-o activitate comună. colectiv artistic. colectiv științific. /<fr. collectif, latina collectivus
Forme diferite ale cuvantului colectiv: colective

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COLECTIV
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COLECTIV:
COLECTIV adjectiv, s.

1. adjectiv comun, general, obștesc, public. (Probleme de interes colectiv.)

2. substantiv ansamblu, formație, trupă. (colectiv artistic.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

colectiv
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colectiv:
colectív1 adjectiv masculin, plural colectívi; forme colectívă, plural colectíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

colectiv
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colectiv:
colectív (grup, echipă) substantiv neutru, plural colectíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

colectiv
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colectiv:
colectív2 (echipă, grup) substantiv neutru, plural colectíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'COLECTIV'
COLECȚIONÁTcolecționézcolecționísmCOLECȚIÚNECOLECTÍVCOLECTÍVĂCOLECTIVÍSMCOLECTIVÍSTcolectivístă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL colectiv
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului colectiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Colectív, colectivă [Atestat: GHICA, S.
612 / Plural: colectivi, colective / Etimologie: franceza collectif] 1 a despre opere, lucrări Efectuat de mai mulți autori.
4 Îs Substantiv colectiv Substantiv cu forma de singular, care denumește o pluralitate de obiecte identice, considerate ca întreg.
6 a Îs Sufix colectiv Sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv.
COLECTÍV1 colectivă colectivi, colective 1 Care se face împreună; realizat prin participarea mai multor persoane; comun.
Muncă colectivă.
Operă colectivă.
Contract colectiv.
Proprietate colectivă.
       • Substantiv colectiv substantiv care numește o pluralitate de obiecte de același fel, luate ca un tot întreg.
COLECTÍV2 colective n.
Colectiv artistic.
Colectiv științific.
Probleme de interes colectiv.
Colectiv artistic.



GRAMATICA cuvântului colectiv?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului colectiv.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul colectiv poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul colectiv sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul colectiv are forma: colectíve

CUM DESPART ÎN SILABE colectiv?
Vezi cuvântul colectiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul colectiv?
[ co-lec-tiv ]
Se pare că cuvântul colectiv are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL colectiv
Inţelegi mai uşor cuvântul colectiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Substantiv colectiv = substantiv care, la singular, numește o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate
Sufix colectiv = sufix cu care se derivă un substantiv colectiv
Colectiv de redacție = totalitatea celor care lucrează la redactarea unui periodic sau a unei lucrări științifice
Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învățămîntul superior, grupate în jurul unei catedre
Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate
Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv
Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate
Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv
♦ substantiv colectiv = substantiv care, la singular, denumește o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix colectiv – sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral colectiv = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp și spațiu
Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învățământul superior, grupate în cadrul unei catedre



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL colectiv

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A scoate zer din piatră?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
palat moale, vălul palatului; vălul palatului vezi văl palatin
poliomielită
a face ceva de necrezut
zodiac, zodie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app