 | as |
|
| Colindător [ co-lin-dă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU colindător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului colindator în mai multe dicționareDefinițiile pentru colindator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COLINDĂTÓR: COLINDĂTÓR, colindătorisubstantiv masculin Persoană care colindă, care umblă cu colindul (1). Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100. Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394. • figurat Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru colindător: colindător, colindatoroare [Atestat: CONACHI, P. 119 / V: colindatordrăcolindator, coricolindator / Plural: colindatori, colindatoroáre / Etimologie: colinda + tor] 1-2 smf, a (Persoană) care colindă. 3-4 smf, a (Persoană) care rătăcește. Forme diferite ale cuvantului colindator: colindatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COLINDĂTÓR: COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului colindator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COLINDĂTÓR: COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului colindator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COLINDĂTÓR: COLINDĂTÓR colindatoroáre (colindatoróri, colindatoroáre) m. și forme Persoană care umblă cu colinda. /a colinda + sufix colindatortor Forme diferite ale cuvantului colindator: colindatoroáre colindatoróri colindator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COLINDĂTOR: COLINDĂTOR substantiv urător, (popular) pițărău, (regional) colindreț. (colindator de Anul nou.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru colindător: colindătór, -i, substantiv masculin – Persoană care colindă. – Din colinda + -tor. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru colindător: colindătór m. Băĭat care umblă cu colinda. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colindător: colindătór substantiv masculin, plural colindătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colindător: colindătór substantiv masculin, plural colindătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru colindător: colindător m. cel ce colindă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COLINDATOR' colindărésccolindáșCOLINDÁTcolindătoáreCOLINDĂTÓRcolindătúrăcolínd2/colíndăcolindeáțăCOLINDÉȚ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL colindător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului colindător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Colindător, colindătoroare [Atestat: CONACHI, P. 119 / V: colindătordrăcolindător, coricolindător / Plural: colindători, colindătoroáre / Etimologie: colinda + tor] 1-2 smf, a Persoană care colindă. COLINDĂTÓR colindătoroáre colindătoróri, colindătoroáre m. /a colinda + sufix colindătortor. Colindător de Anul Nou. Colindător de Anul nou. |
GRAMATICA cuvântului colindător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului colindător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul colindător poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE colindător? Vezi cuvântul colindător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul colindător?[ co-lin-dă-tor ] Se pare că cuvântul colindător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL colindător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu hotărâre sau cu toată hotărârea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul colindător are forma: colindătóri
