eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție colocatar


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Colocatar [ co-lo-ca-tar ]
VEZI SINONIME PENTRU colocatar PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului colocatar în mai multe dicționare

Definițiile pentru colocatar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COLOCATAR:
COLOCATÁR colocatară (colocatari, colocatare) m. și forme Fiecare din persoanele care locuiesc în același spațiu locativ, fără a face parte din aceeași familie, în raport unul față de celălalt. /<fr. colocataire
Forme diferite ale cuvantului colocatar: colocatară colocatari colocatare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COLOCATAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COLOCATAR:
COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, substantiv masculin și forme Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.

– Din limba franceza colocataire.
Forme diferite ale cuvantului colocatar: colocatar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COLOCATAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COLOCATAR:
COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, substantiv masculin și forme Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.

– Din limba franceza colocataire.
Forme diferite ale cuvantului colocatar: colocatar-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

colocatar
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru colocatar:
colocatár, colocatară substantiv masculin și feminin [Atestat: DN2 / Plural: colocatari, colocatare / Etimologie: franceza colocataire] Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.
Forme diferite ale cuvantului colocatar: colocatară

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COLOCATAR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COLOCATAR:
COLOCATÁR, -Ă substantiv masculin forme persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)
Forme diferite ale cuvantului colocatar: colocatar-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

COLOCATAR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COLOCATAR:
COLOCATÁR substantiv masculin și forme Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [conform limba franceza colocataire].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

colocatar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colocatar:
colocatár substantiv masculin, plural colocatári
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

colocatar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colocatar:
colocatár substantiv masculin, plural colocatári
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'COLOCATAR'
colocășélCOLOCASIAcolocășíecolocátCOLOCATÁRcolocatárăcolocáțiecolocațiúneCOLOCÁZIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL colocatar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului colocatar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
COLOCATÁR colocatară colocatari, colocatare m.
Colocatár, colocatară substantiv masculin și feminin [Atestat: DN2 / Plural: colocatari, colocatare / Etimologie: franceza colocataire] Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.

GRAMATICA cuvântului colocatar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului colocatar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul colocatar poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul colocatar sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul colocatar are forma: colocatári
VEZI PLURALUL pentru colocatar la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE colocatar?
Vezi cuvântul colocatar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul colocatar?
[ co-lo-ca-tar ]
Se pare că cuvântul colocatar are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Joc de societate?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fotocelulă, fotodiodă; celulă fotovoltaică vezi fotoelement
care are pigmentația neagră, galbenă etc
distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante
impozit asupra venitului sau proprietății, perceput pe baza unor roluri nominale
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app