 | as |
|
| Colţ [ colţ ] VEZI SINONIME PENTRU colţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului colt în mai multe dicționareDefinițiile pentru colt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COLȚ: COLȚ, (I, II 2) colțuri, substantiv neutru, (II 1, 3, III) colți, substantiv masculin I. (Uneori urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prepoziție «de») 1. Punct unde se întîlnesc două (sau mai multe) laturi ale unui obiect sau ale unei figuri. Colțul mesei. • Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întîlnesc buzele. Ține țigara în colțul gurii. ▭ Zîmbea într-o parte cu un colț al gurii, arătîndu-și dintele cenușiu de tinichea. DUMITRIU, N. 159. ♦ Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întîlnesc; locul unde cotește o stradă sau unde se desface o altă stradă. Colțul străzii. ▭ (Determinarea «străzii» este subînțeleasă) Oameni ca el întîlnești... la toate colțurile. SAHIA, N. 93. După ce trecea colțul, vă vedeați mai departe de ale voastre. PAS, Z. I 60. Cald și-a rupt piciorul în colț, la Petrea bacalul. ALECSANDRI, T. 238. • Expresia: Colț cu... = în unghiul format de două străzi. Calea Victoriei, colț cu bulevardul 6 Martie. 2. Porțiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui. vezi unghi. Își ținea un colț al Arpei din cap, lipit de gură. DUMITRIU, N. 250. Întinse mîna spre buzunarul de la piept al brigadierului și-i aranjă un colț al batistei albe, scoase în afară. MIHALE, O. 501. Se găseau alături, luptînd cu-n colț de pînză care-i înfășură, zbătîndu-se în urletul furtunii. BART, E. 273. Lumea se răzlețește în toate colțurile ogrăzii. BUJOR, S. 10. • figurat (Eliptic) Caragiale e unul din, cei dintîi care, pe scenă, a ridicat un colț mic de pe marile suferinți țărănești. GHEREA, ST. Hristos II 180. ♦ (În publicistică; totdeauna cu determinări) Rubrică rezervată unei anumite specialități. Colțid juridic. ♦ Margine, extremitate. Ia pe ciof, îl duce-n casă Și-l pune pe colț de vatră. ALECSANDRI, P. P. 384. Colț de pîine = fiecare dintre cele două capete ale unei pîini lungi ( vezi coltuc); prin extensie orice bucată de pîine (tăiată de la o margine). ♦ Porțiune dintr-o încăpere, cuprinsă între extremitățile reunite ale pereților. vezi ungher. În celalt colț al automobilului, tînărul Vîrlan se frămînta în sufletul lin de tot ce auzise din gura lui moș Gheorghe. BUJOR, S. 167. Își mai aruncă ochii o dată prin grajd, și zărind într-un colț un cal răpciugos... se duse la dînsul. ISPIRESCU, L. 3. Ea pasul și-l îndreaptă Lingă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. EMINESCU, O. I 167. • Expresia: A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură. Slujitorii dedeau din colț în colț și nu mai știau ce să răspundă. ISPIRESCU, L. 44. (În sistemele pedagogice din trecut) A pune (un copil) la colț = a-l obliga să stea, drept pedeapsă, într-un ungher al camerei, cu fața la perete. Ia mai lasă-ne, domnule, că nu sîntem la școală. Atîta ar mai trebui: să ne pui la colț! PAS, Z. IV 161. ♦ Colț roșu = încăpere a unei instituții, anume amenajată, unde au loc diferite manifestări culturale sau profesionale. Sindicatele desfășoară o intensă activitate culturală de masă prin numeroase biblioteci,, cluburi, colțuri roșii etc. – în vederea continuei ridicări a nivelului politic și profesional al celor ce muncesc. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2132. Alături de activitatea de zi cu zi ce trebuie să se desfășoare în căminele culturale și colțurile roșii, o atenție deosebită trebuie să fie acordată organizării de manifestări cultural-educative și artistice la locul de muncă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 1/2. 3. Loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziș. în orice colț zîmbească veselia. CERNA, P. 52. Vederea lui nu poate străbate prin toate colțurile și afundăturile [pădurii]. ISPIRESCU, L. 57. Vesela artistă... Acum e pierdută într-un colț de lume, sub negrul pămînt. ALECSANDRI, P. I 229. • figurat Poate să primească bine și să înțeleagă sinceritatea cu care îți deschizi inima, – dar poate să se și supere... Știu eu?... Sînt atîtea colțuri în sufletele omenești! despre ZAMFIRESCU, R. 150. Acești poeți caută să găsească colțuri noi în domeniul artei. DEMETRESCU, O. 146. • Expresia: În (sau din) toate colțurile = în (sau din) toate părțile. Și-n fiecare cuvînt Nu răsună glasul tuturor oamenilor Din toate colțurile lumii? BARANGA, vezi A. 9. Dragele iubirile Cîntă ca paserile în toate colțurile. ALECSANDRI, P. P. 304. La colț de țară și la mijloc de masă = într-un loc ferit de primejdii. II. 1. (De obicei la plural ) Dinții animalelor (mai rar ai oamenilor), în special caninii. Colțun își descoperi colții într-un rînjet amenințător. SADOVEANU, N. forme 34. Scroafa se puse cu colții săi și sparse zidul, făcînd o gaură numai cît putea ea să treacă. ISPIRESCU, L. 129. [Mama zmeului] se pune, cu cei doi colți ce-i avea, a roade la zid. RETEGANUL, P. I 40. • Expresia: A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, un caracter aprig. În Rusanda și-a arătat colții o făptură dîrză, care a verb reflexiv:ut să trăiască și să-și apere inima. POPA, vezi 309. A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata să se încaiere. A avea colți = a fi dîrz, obraznic la răspunsuri, la replică. Aha... băietul are colți la răspunsuri. VISSARION, B. 287. ♦ Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 2. Fiecare dintre vîrfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii s-au ale altor instrumente asemănătoare; crăcană. O întoarse [furca] cu colții în sus. MIHALE, O. 218. 3. (Mai ales la plural ) Un fel de cui de fier care se aplică, iarna, pe talpa încălțămintei, ca să nu alunece pe gheață; țintă. 4. Vîrf ascuțit și proeminent de stîncă, de gheață etc. Colțuri de stîncă se îmbrăcau la rădăcină cu peria deasă, negricioasă, a tufelor țepoase. DUMITRIU, vezi L. 6. Muma zmeului făcu ce făcu și trecu muntele, cățărîndu-se din colț în colț. ISPIRESCU, L. 25. Deodată se ridică din pămînt un colț sur, drept, neclintit. EMINESCU, N. 23. Așezînd genunchi și mînă cînd pe-un colț cînd pe alt colț, Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți. EMINESCU. O. I 76. Un vultur cu durere țipa p-un colț de stîncă. BOLINTINEANU, O. 6. Să bei apă de pe piatră, Printre colțuri strecurată. TEODORESCU, P. P. 73. • Compus: floare-de-colț = albumeală, floarea-reginei. 5. Vîrful plantelor (în special al ierbii) chiar la începutul dezvoltării lor, cînd încolțesc. Pe izlaz, iarba încă nu-și ridicase colțul într-atît, incit cirezile satului să meargă la păscut. MIHALE, O. 503. Nici nu-ți faci idee ce simțire de bucurie am cînd zăresc colțul unui fir de busuioc, al unei rozete; un sîmbure de viață, care crește, tinde cătră soare. SADOVEANU, O. IV 398. Mi se părea că fiecare pom, fiecare bulgăre, fiecare colț de iarbă au văzut... goana nebună a tatei. SAHIA, N. 62. Femeia trimite pe băiet cu vitele la cîmp, să pască colț de iarbă, să se mai înfiripe. ȘEZ. VII 137. (În legătură cu verbele, «a prinde», «a scoate», «a da» etc.) [Simion] se și auzea cîntînd din fluier... în timp ce oile pășteau repede iarba dată în colț. CAMILAR, TEM. 122. Începea a scoate colț porumbul. SADOVEANU, P. M. 275. III. 1. (Mai ales la plural ) Tăietură (sau șir de tăieturi) în formă mai mult sau mai puțin triunghiulară, făcută pe marginea unei stofe; dantelă împletită în formă de asemenea triunghiuri. 2. (Rar) Șuviță de pâr ondulată, trasă pe frunte sau pe tîmple. Își drege colții de pe frunte. CARAGIALE, T. II 202. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru colț: colț [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 20/2 / Plural: colti sm, colturi sn / Etimologie: ucr кoлици, cf bg кoлeц srb kolac, pn kolec] 1 substantiv masculin Dinte al animalelor și al oamenilor. 2 substantiv masculin (Pop; îe) A-și arăta coltii A manifesta o atitudine agresivă. 3 substantiv masculin (Pop; îe) A scăpa din coltii cuiva A scăpa dintr-o mare primejdie. 4-5 substantiv masculin (Pop; îlv) A (se) lua în colti A (se) certa. 6 substantiv masculin (Îae) A fi gata de încăierare. 7 substantiv masculin (Pop; îe) A fi la colti A trăi rău. 8 substantiv masculin (Pop; îe) A prins de la colt A se obrăznici. 9 substantiv masculin (Înv; îe) A avea colti A fi obraznic. 10 substantiv masculin (Îc) coltde-lup Bucățele mici de os desprinse dintr-un os mort, care ies printr-o fistulă împreună cu puroi. 11 substantiv masculin (Îae) Răni pline de puroi. 12 substantiv masculin (Îae) Tuberculoză osoasă. 13 substantiv masculin (Reg; îc) coltul lupului Cancer. 14 substantiv masculin (Bot; reg; îae) Crăbin (Cirsium erisithales). 15 substantiv masculin (Bot; reg; îc) coltul babei sau coltii babei Plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase Si: păducheniță, păduchele-caiului, păduchele-elefantului (Tribulus terrestris). 16 substantiv masculin (Îae) Buruiană cu ghimpi. 17 substantiv masculin (Bot; reg; îc) coltul leului (după ger Löwenzahn) Capul călugărului (Leoilolon antumnalis). 18 substantiv masculin (Bot; reg; îc) coltde-cal Specie de porumb cu bobul mare, lat și albicios Si: dinte-de-cal, dintele-calului. 19 substantiv masculin (Pop; îs) Boală de colti Boală a porcilor. 20 substantiv masculin (Reg) Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare. 21 substantiv masculin (Reg) Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață. 22 substantiv masculin Vârf ascuțit, proeminent de stâncă, de gheață etc. 23 substantiv masculin (Reg) Papilă pe limba rumegătoarelor. 24 substantiv masculin (Mdv; lpl) Ridicături tăioase pe marginea măselelor cailor, care, prin rănile pe care le produc, împiedică mestecarea furajelor și cauzează indigestii și colici. 25 substantiv masculin Șuviță de păr ondulat, trasă pe frunte sau pe tâmple. 26 substantiv masculin Vârful plantelor, în special al ierbii, când încolțesc. 27 substantiv masculin (despre plante; reg; îlv) A da colt A încolți. 28 substantiv masculin Plantă care încolțește. 29 substantiv masculin Mugurul unei plante. 30 substantiv masculin Porțiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui. 31 sn (Șîs) colt de pâine Coltuc. 32 sn (îas; pgn) Orice bucată de pâine tăiată de la o margine. 33 sn (îs) coltul colțarului Unghiul din afară al echerului. 34 sn Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. 35 sn (Spt; îs) Lovitură de colt Lovitură executată dintr-un colț al terenului când un jucător trimite balonul peste linia de fund a terenului. 36 sn (Îs) coltul gurii Fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. 37 sn Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc. 38 sn Locul format de fiecare dintre colțuri. 39 sn (Înv) Loc îndepărtat. 40 sn (Înv) Ascunziș. 41 sn (Îlav) colt cu... În unghiul format de străzile... 42 sn (Îla) În (sau c) colturi Colțuros. 43 sn (Îlav) În (sau din) toate colturile (lumii) (De) pretutindeni. 44 sn (Pop; îe) A prinde pe cineva la colt A prinde pe cineva la strâmtoare. 45 sn (Pop; îe) A da din colt (în colt) A recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură. 46 sn (Îe) A pune la colt A blama. 47 sn (Îae) A pedepsi. 48 sn (Fig) Coloană de susținere. 49 sn Conducător. 50 sn (În publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialități. 51 sn Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite ale pereților. 52 sn Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 53 sn Tăietură în formă aproximativ triunghiulară făcută pe marginea unei stofe. 54 sn Dantelă împletită triunghiular. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COLȚ: COLȚ, (I, II 4) colțuri, substantiv neutru (II, III) colți, substantiv masculin I. substantiv neutru 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. • Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri. • Expresia: Colț cu... = în unghiul format de străzile... 2. Porțiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui. ♦ (În publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialități. ♦ Margine, extremitate. • Colț de pâine = coltuc (1); prin generalizare orice bucată de pâine (tăiată de la o margine). ♦ Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite ale pereților. • Expresia: A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură. A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete. 3. Loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziș. • Expresia: În (sau din) toate colțurile = în (sau din) toate părțile. II. S. m. 1. Dinte al animalelor (prin extensie și al oamenilor), în special caninul. • Expresia: A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă. A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare. A avea colți (sau un colț) = a fi dârz; a fi obraznic. ♦ Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare. 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață; țintă. 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă, de gheață etc. 5. Vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolțesc. 6. Compus: colții-babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase (Tribulus terrestris). III. S. m. 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă împletită în această formă. 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple. – Din limba bulgară kolec, sârbo-croată kolac. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COLȚ: COLȚ, (I, II 4) colțuri, substantiv neutru, (II, III) colți, substantiv masculin I. substantiv neutru 1. Punct în care se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. • Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri. • Expresia: Colț cu... = în unghiul format de străzile... ♦ Margine, extremitate. • Colț de pâine = coltuc (1); prin generalizare orice bucată de pâine (tăiată de la o margine). 2. Rubrică rezervată, într-o publicație, unei specialități. • Expresia: A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură. A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete. 3. Loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziș. • Expresia: În (sau din) toate colțurile = în (sau din) toate părțile. II. S. m. 1. Dinte al animalelor (prin extensie și al oamenilor), în special caninul. • Expresia: A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă. A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare. A avea colți (sau un colț) = a fi dârz; a fi obraznic. ♦ Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor unelte asemănătoare. 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață; țintă. 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă, de gheață etc. 5. Vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolțesc. 6. Compus: colții-babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase (Tribulus terrestris). III. S. m. 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă împletită în această formă. 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple. – Din limba bulgară kolec, limba sârbă kolac. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COLȚ: COLȚ2 colti m. 1) Dinte cu vârf ascuțit, situat între dinții incisivi și măsele; dinte canin. colti de morsă. colti de elefant. • A-și arăta coltii a-și da pe față firea agresivă. A fi la colti cu cineva a trăi rău cu cineva; a nu se putea înțelege. 2) Bucată rămasă dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele în formă de cui ale unei unelte agricole; dinte. colti de greblă. colt de furcă. 4) Cui cu gămălia mare și crestată, care se aplică pe talpa încălțămintei de sport sau de iarnă pentru a împiedica alunecarea. 5) Vârful unei plante, mai ales al ierbii, când răsare din pământ. • A da (sau a scoate, a prinde) colti a încolți. 6) Proeminență cu vârf ascuțit. colt de stâncă. 7) Fiecare dintre tăieturile triunghiulare făcute pe marginea unei stofe; zimț. 8): Floare-de-colt mică plantă erbacee, cu frunze albicioase, pufoase și ascuțite, care crește pe crestele stâncoase ale munților; floarea-doamnei; albumeală; edelvais. /<bulg. kolec, limba sârbă kolac Forme diferite ale cuvantului colt: colti Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COLȚ: COLȚ1 colturi n. 1) Loc unde se întâlnesc două laturi sau două muchii ale unui obiect. coltul mesei. coltul batistei. • coltul gurii fiecare din cele două extremități ale gurii unde se întâlnesc buzele. colt de pâine bucata de la margine a unei pâini; călcâi. colt de stradă unghi format de două străzi care se întretaie. 2) Parte a unei încăperi, unde se unesc doi pereți alăturați; ungher. • A da din colt în colta face eforturi disperate pentru a scăpa de ceva. 3) (în publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialități. colt satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care servește drept refugiu pentru cineva. • colt de țară loc retras. În (sau din) toate colturile (lumii) în (sau din) toate părțile; (de) pretutindeni. La colt de țară și la mijloc de masă într-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboadă subțire în formă de triunghi. /<bulg. kolec, limba sârbă kolac Forme diferite ale cuvantului colt: colturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru colț: colț n., plural urĭ (vechea slavă kolĭcĭ, limba bulgară kólec, par; poloneză kolca, kolec, vîrf. Cp. și cu cloț și clonț). Unghĭ care intră saŭ ĭese: ascuns în colțu odăiĭ, aștepta la colțu străziĭ. Coltuc, vîrfu pîniĭ lungĭ: un colț de pîne. În treĭ, patru, cincĭ colțurĭ, triangular, rectangular, pentagonal. A pune un elev la colț, a-l ținea în picĭoare în colț în semn de pedeapsă. S. m. Dinte canin: cînele îșĭ arăta colțiĭ. Pisc, vîrf de munte. Germine de plantă. A-țĭ arăta colțiĭ, a-țĭ arăta dințiĭ, a amenința. Colțu babeĭ, păducherniță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COLȚ: COLȚ s. 1. cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Olt. și Transilvania) ungheț. (Într-un colt al odăii.) 2. cap, capăt, extremă, extremitate, limită, margine, (învechit) sconcenie. (La celălalt al țării.) 3. (anatomie) colțul gurii = comisură. 4. (anatomie) canin. 5. dinte. (colt al greblei, al furcii.) 6. dinte, măsea. (colt la grapă.) 7. dinte, zimț. (colt al ferăstrăului.) 8. țintă, (regional) cui. (colt pe talpa încălțămintei.) 9. (botanică) colțul-babei (Tribulus terrestris) = (regional) păducheriță, păducherniță, păduchele-calului, păduchele-elefantului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru colț: colț m. (plural colți) 1. dinte mare și ascuțit (la câini, cai sau fiare): a-și arăta colții, a rânji sau a amenința; a se lua în colți, a se încăiera; 2. pisc de munte, stâncă ascuțită: în colții munților; 3. botanică germen, vlăstar; colțul babei, plantă cu florile galbene și fructele țepoase (Tribulus terrestris). [conform poloneză KOLEȚ, vârf]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru COLȚ: COLȚ substantiv 1. Colțu, fam. (RI VIII 177; Drag 143; D Buc). 2. Colțea (Dm; Giur 247; Hur; 16 B III 210; 17 B II 337); Colțea, fiul lui Colțea (Glos); Colța (Moț; Schei II; Șincai); Colț/ești, -eni ss.; -ăscu (Cras); -oaia (Puc). 3. Colțan, R. (AO III 516). 4. Colțilă, mold. (RI VIII 117). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COLT: COLT substantiv neutru Pistolet automat american de calibru 11,4 mm. [< limba engleză, limba franceza colt, conform Colt – fabricantul acestei arme]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru COLT: *COLT și COLTOR. 1. Coltești (16 B III 112; Sd XVI). 2. Coltor, ard., act. 3. Colturu, Ioan, ard. (Sd IV 15). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COLT: COLT substantiv neutru revolver sau pistolet american de calibru 11,43 mm, cu încărcare automată. (<engl., limba franceza colt) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru colt: colt sn [Atestat: DEX2 / Plural: colturi / Etimologie: eg Colt, franceza colt] Tip de revolver sau de pistolet. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COLT: COLT, colturi, substantiv neutru Tip de revolver sau de pistolet. – Din limba engleză Colt, limba franceza colt. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COLT: COLT, colturi, substantiv neutru Tip de revolver sau de pistolet. – Din limba engleză Colt, limba franceza colt. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colț: colț1 (dinte, dantelă, șuviță) substantiv masculin, plural colți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colț: colț (unghi, extremitate) substantiv neutru, plural cólțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colț: colț2 (unghi, extremitate) substantiv neutru, plural cólțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colț: colț (dinte) substantiv masculin, plural colți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru colt: colt substantiv neutru, plural cólturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru colt: colt substantiv neutru, plural cólturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COLT' COLPOSTRICTÚRĂCOLPOTOMÍEcolắriCOLSONCOLȚcólțăCOLȚÁNCOLȚÁRcolțăríș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL colt Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului colt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 20/2 / Plural: colti sm, colturi sn / Etimologie: ucr кoлици, cf bg кoлeц srb kolac, pn kolec] 1 substantiv masculin Dinte al animalelor și al oamenilor. 2 substantiv masculin Pop; îe A-și arăta coltii A manifesta o atitudine agresivă. 3 substantiv masculin Pop; îe A scăpa din coltii cuiva A scăpa dintr-o mare primejdie. 4-5 substantiv masculin Pop; îlv A se lua în colti A se certa. 7 substantiv masculin Pop; îe A fi la colti A trăi rău. 8 substantiv masculin Pop; îe A prins de la colt A se obrăznici. 9 substantiv masculin Înv; îe A avea colti A fi obraznic. 10 substantiv masculin Îc coltde-lup Bucățele mici de os desprinse dintr-un os mort, care ies printr-o fistulă împreună cu puroi. 13 substantiv masculin Reg; îc coltul lupului Cancer. 15 substantiv masculin Bot; reg; îc coltul babei sau coltii babei Plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase Si: păducheniță, păduchele-caiului, păduchele-elefantului Tribulus terrestris. 17 substantiv masculin Bot; reg; îc coltul leului după ger Löwenzahn Capul călugărului Leoilolon antumnalis. 18 substantiv masculin Bot; reg; îc coltde-cal Specie de porumb cu bobul mare, lat și albicios Si: dinte-de-cal, dintele-calului. 19 substantiv masculin Pop; îs Boală de colti Boală a porcilor. 27 substantiv masculin despre plante; reg; îlv A da colt A încolți. 31 sn Șîs colt de pâine Coltuc. 33 sn îs coltul colțarului Unghiul din afară al echerului. 35 sn Spt; îs Lovitură de colt Lovitură executată dintr-un colț al terenului când un jucător trimite balonul peste linia de fund a terenului. 36 sn Îs coltul gurii Fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. 41 sn Îlav colt cu. 42 sn Îla În sau c colturi Colțuros. 43 sn Îlav În sau din toate colturile lumii De pretutindeni. 44 sn Pop; îe A prinde pe cineva la colt A prinde pe cineva la strâmtoare. 45 sn Pop; îe A da din colt în colt A recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură. 46 sn Îe A pune la colt A blama. COLȚ2 colti m. Colti de morsă. Colti de elefant. • A-și arăta coltii a-și da pe față firea agresivă. A fi la colti cu cineva a trăi rău cu cineva; a nu se putea înțelege. Colti de greblă. Colt de furcă. • A da sau a scoate, a prinde colti a încolți. Colt de stâncă. 8: Floare-de-colt mică plantă erbacee, cu frunze albicioase, pufoase și ascuțite, care crește pe crestele stâncoase ale munților; floarea-doamnei; albumeală; edelvais. COLȚ1 colturi n. Coltul mesei. Coltul batistei. • coltul gurii fiecare din cele două extremități ale gurii unde se întâlnesc buzele. Colt de pâine bucata de la margine a unei pâini; călcâi. Colt de stradă unghi format de două străzi care se întretaie. • A da din colt în colta face eforturi disperate pentru a scăpa de ceva. Colt satiric. • colt de țară loc retras. În sau din toate colturile lumii în sau din toate părțile; de pretutindeni. La colt de țară și la mijloc de masă într-un loc ferit, dar avantajos. Într-un colt al odăii. Colt al greblei, al furcii. Colt la grapă. Colt al ferăstrăului. Colt pe talpa încălțămintei. Colt sn [Atestat: DEX2 / Plural: colturi / Etimologie: eg Colt, franceza colt] Tip de revolver sau de pistolet. |
GRAMATICA cuvântului colt? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului colt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul colt poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE colţ? Vezi cuvântul colţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul colţ?[ colţ ] Se pare că cuvântul colţ are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL colt Inţelegi mai uşor cuvântul colt dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întîlnesc buzele = în unghiul format de două străzi Colț de pîine = fiecare dintre cele două capete ale unei pîini lungi vezi coltuc; prin extensie orice bucată de pîine tăiată de la o margine A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură În sistemele pedagogice din trecut A pune un copil la colț = a-l obliga să stea, drept pedeapsă, într-un ungher al camerei, cu fața la perete ♦ Colț roșu = încăpere a unei instituții, anume amenajată, unde au loc diferite manifestări culturale sau profesionale În sau din toate colțurile = în sau din toate părțile La colț de țară și la mijloc de masă = într-un loc ferit de primejdii A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, un caracter aprig A se lua la colți = a se certa, a fi gata să se încaiere A avea colți = a fi dîrz, obraznic la răspunsuri, la replică Compus: floare-de-colț = albumeală, floarea-reginei Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele = în unghiul format de străzile Colț de pâine = coltuc 1; prin generalizare orice bucată de pâine tăiată de la o margine A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură A pune un copil la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete În sau din toate colțurile = în sau din toate părțile A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă A se lua la colți = a se certa, a fi gata de încăierare A avea colți sau un colț = a fi dârz; a fi obraznic Compus: colții-babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase Tribulus terrestris Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele = în unghiul format de străzile Colț de pâine = coltuc 1; prin generalizare orice bucată de pâine tăiată de la o margine A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură A pune un copil la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete În sau din toate colțurile = în sau din toate părțile A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă A se lua la colți = a se certa, a fi gata de încăierare A avea colți sau un colț = a fi dârz; a fi obraznic Compus: colții-babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase Tribulus terrestris Anatomie colțul gurii = comisură Botanică colțul-babei Tribulus terrestris = regional păducheriță, păducherniță, păduchele-calului, păduchele-elefantului Botanică colțul-babei Tribulus terrestris = regional păducheriță, păducherniță, păduchele-calului, păduchele-elefantului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL colt |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Undă de șoc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul colț are forma: colți
