eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție comandant


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Comandant [ co-man-dant ]
VEZI SINONIME PENTRU comandant PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului comandant în mai multe dicționare

Definițiile pentru comandant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comandant:
comandánt substantiv masculin [Atestat: DOSOFTEI,V. S. 26 / V: (înv) comandantmâncomandant, (înv, din rs кoмeндaнт sau pn komendant) comandantmencomandant, comandantmendát / Plural: comandantnți / Etimologie: franceza commandant] 1-2 (Funcție de) ofițer care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. Si: comandir. 3-4 (Îs) comandant suprem (Persoană cu) funcția de comandant al forțelor armate ale unui stat (îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului) Si: (înv) comandir. 5-6 (Îas) (Persoană cu) funcția de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război. 7 (Înv; îs) comandant al pieței Ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană. 8 Persoană care avea funcția de comandant (7) Si: (înv) comandir.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



COMANDANT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMANDANT:
COMANDÁNT, comandanți, substantiv masculin Persoană care comandă o unitate militară, o navă, o garnizoană etc.
       • Comandant suprem = a) funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b) funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție. (învechit) Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană.

– Din limba franceza commandant.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COMANDANT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMANDANT:
COMANDÁNT, comandanți, substantiv masculin Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc.
       • Comandant suprem = a) funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b) funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție. (învechit) Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană.

– Din limba franceza commandant.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMANDANT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMANDANT:
COMANDÁNT, comandanți, substantiv masculin Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. [Colonelul] se înfurie de douăzeci și patru de ori pe zi; ostaș brav și comandant priceput, dar în perpetuă explozie. C. PETRESCU, Î. I 267.
       • (Ieșit din uz) Comandant al pieții = ofițer care supraveghea serviciul într-o garnizoană. În cetate-aici erau, Lîngă comandantul pieții, Toți străjerii și-așteptau... Chisălița să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



COMANDANT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMANDANT:
COMANDANT substantiv cap, căpetenie, conducător, șef, mai-mare, (învechit și regional) tist, (Transilvania) birău, (învechit) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povățuitor, proprietar, tocmitor, vîrhovnic, voievod, (latinism învechit) prepozit. (comandant al oștirii.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

comandant
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru comandant:
comandant n.

1. cel ce comandă;

2. șef de batalion sau de escadron;

3. orice ofițer însărcinat cu un comandament: comandant de corp, de piață.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COMANDANT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDANT:
COMANDÁNT substantiv masculin Cel care deține comanda (unei unități militare, a unei expediții, a unei nave etc.) [conform limba franceza commandant, italiana comandante].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

comandant
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comandant:
*comandánt m. (în franceză commandant). Cel ce comandă, cel ce conduce, maĭ ales în armată și în poliție: comandant de escadron.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

COMANDANT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMANDANT:
COMANDÁNT comandantți m.

1) Persoană la post de comandă.

2) Conducător al unei unități militare. /<fr. commandant
Forme diferite ale cuvantului comandant: comandantți

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

COMANDANT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDANT:
COMANDÁNT substantiv masculin cel care deține comanda (unei unități militare, expediții, nave etc.). (
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

comandant
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comandant:
comandánt substantiv masculin, plural comandánți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

comandant
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comandant:
comandánt substantiv masculin, plural comandánți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

comândant
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comândant:
comândánt substantiv masculin vezi comandant
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'COMANDANT'
comandáccomândălicomăndăluiCOMANDAMÉNTCOMANDÁNTcomandántăcomandantúrăcomândárCOMANDÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comândant
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comândant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
26 / V: înv comândantmâncomândant, înv, din rs кoмeндaнт sau pn komendant comândantmencomândant, comândantmendát / Plural: comândantnți / Etimologie: franceza commandant] 1-2 Funcție de ofițer care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc.
3-4 Îs comândant suprem Persoană cu funcția de comandant al forțelor armate ale unui stat îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului Si: înv comandir.
7 Înv; îs comândant al pieței Ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană.
Comândant al oștirii.
Comândant al oștirii.
COMANDÁNT comândantți m.



GRAMATICA cuvântului comândant?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comândant.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comândant poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul comândant sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul comandant are forma: comandánți
VEZI PLURALUL pentru comândant la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE comandant?
Vezi cuvântul comandant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comandant?
[ co-man-dant ]
Se pare că cuvântul comandant are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL comândant
Inţelegi mai uşor cuvântul comândant dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Comandant suprem = a funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție
învechit Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană
Comandant suprem = a funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție
învechit Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană
Ieșit din uz Comandant al pieții = ofițer care supraveghea serviciul într-o garnizoană



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL comândant

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Amărunțelul substantiv neutru articulat regional; în locuțiune adverbiala de-amărunțelul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor
conjuncție care introduce o propoziție temporală
cu minuțiozitate, cu atenție, în amănunt
granulocit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app