 | as |
|
| Comandant [ co-man-dant ] VEZI SINONIME PENTRU comandant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului comandant în mai multe dicționareDefinițiile pentru comandant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comandant: comandánt substantiv masculin [Atestat: DOSOFTEI,V. S. 26 / V: (înv) comandantmâncomandant, (înv, din rs кoмeндaнт sau pn komendant) comandantmencomandant, comandantmendát / Plural: comandantnți / Etimologie: franceza commandant] 1-2 (Funcție de) ofițer care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. Si: comandir. 3-4 (Îs) comandant suprem (Persoană cu) funcția de comandant al forțelor armate ale unui stat (îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului) Si: (înv) comandir. 5-6 (Îas) (Persoană cu) funcția de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război. 7 (Înv; îs) comandant al pieței Ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană. 8 Persoană care avea funcția de comandant (7) Si: (înv) comandir. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMANDANT: COMANDÁNT, comandanți, substantiv masculin Persoană care comandă o unitate militară, o navă, o garnizoană etc. • Comandant suprem = a) funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b) funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție. (învechit) Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană. – Din limba franceza commandant. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMANDANT: COMANDÁNT, comandanți, substantiv masculin Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. • Comandant suprem = a) funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b) funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție. (învechit) Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană. – Din limba franceza commandant. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMANDANT: COMANDÁNT, comandanți, substantiv masculin Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. [Colonelul] se înfurie de douăzeci și patru de ori pe zi; ostaș brav și comandant priceput, dar în perpetuă explozie. C. PETRESCU, Î. I 267. • (Ieșit din uz) Comandant al pieții = ofițer care supraveghea serviciul într-o garnizoană. În cetate-aici erau, Lîngă comandantul pieții, Toți străjerii și-așteptau... Chisălița să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMANDANT: COMANDANT substantiv cap, căpetenie, conducător, șef, mai-mare, (învechit și regional) tist, (Transilvania) birău, (învechit) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povățuitor, proprietar, tocmitor, vîrhovnic, voievod, (latinism învechit) prepozit. (comandant al oștirii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru comandant: comandant n. 1. cel ce comandă; 2. șef de batalion sau de escadron; 3. orice ofițer însărcinat cu un comandament: comandant de corp, de piață. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDANT: COMANDÁNT substantiv masculin Cel care deține comanda (unei unități militare, a unei expediții, a unei nave etc.) [conform limba franceza commandant, italiana comandante]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comandant: *comandánt m. (în franceză commandant). Cel ce comandă, cel ce conduce, maĭ ales în armată și în poliție: comandant de escadron. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMANDANT: COMANDÁNT comandantți m. 1) Persoană la post de comandă. 2) Conducător al unei unități militare. /<fr. commandant Forme diferite ale cuvantului comandant: comandantți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMANDANT: COMANDÁNT substantiv masculin cel care deține comanda (unei unități militare, expediții, nave etc.). ( Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comandant: comandánt substantiv masculin, plural comandánți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comandant: comandánt substantiv masculin, plural comandánți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comândant: comândánt substantiv masculin vezi comandant Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMANDANT' comandáccomândălicomăndăluiCOMANDAMÉNTCOMANDÁNTcomandántăcomandantúrăcomândárCOMANDÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comândant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comândant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 26 / V: înv comândantmâncomândant, înv, din rs кoмeндaнт sau pn komendant comândantmencomândant, comândantmendát / Plural: comândantnți / Etimologie: franceza commandant] 1-2 Funcție de ofițer care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. 3-4 Îs comândant suprem Persoană cu funcția de comandant al forțelor armate ale unui stat îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului Si: înv comandir. 7 Înv; îs comândant al pieței Ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană. Comândant al oștirii. Comândant al oștirii. COMANDÁNT comândantți m. |
GRAMATICA cuvântului comândant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comândant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comândant poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE comandant? Vezi cuvântul comandant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comandant?[ co-man-dant ] Se pare că cuvântul comandant are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL comândant Inţelegi mai uşor cuvântul comândant dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Comandant suprem = a funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție învechit Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană Comandant suprem = a funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție învechit Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană Ieșit din uz Comandant al pieții = ofițer care supraveghea serviciul într-o garnizoană |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL comândant |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Amărunțelul substantiv neutru articulat regional; în locuțiune adverbiala de-amărunțelul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul comandant are forma: comandánți
