 | as |
|
| Comenduire [ co-men-du-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU comenduire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului comenduire în mai multe dicționareDefinițiile pentru comenduire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMENDUIRE: COMENDUÍRE, comenduiri, substantiv feminin Comandament militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o garnizoană, într-o unitate militară sau în cadrul unui dispozitiv de luptă. Din pricina unei neglijențe a comenduirii am rămas nedecorat. CARAGIALE, M. 287. ♦ (Concretizat) Localul în care se află un asemenea comandament. Comenduirea pieței. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comenduire: comenduíre substantiv feminin [Atestat: CARAGIALE, M. 288 / V: comenduiremăncomenduire / Plural: comenduireri / Etimologie: comendui] (Înv) 1 Comanda unei armate. 2 Sediul unei comenduiri (1). 3 Personalul unei comenduiri (1). 4 Sediul împreună cu personalul comenduirii (1). 5 Comandament militar. 6 (Îs) comenduirea pieții Autoritate militară disciplinară care are comanda asupra garnizoanei dintr-un oraș. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMENDUIRE: COMENDUÍRE comenduirei forme Organ militar care supraveghează păstrarea ordinii și disciplinei într-o unitate militară, într-o localitate. [silabe -du-i-] /v. a comendui (a comanda) Forme diferite ale cuvantului comenduire: comenduirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comenduire: comenduíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat comenduírii; plural comenduíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comenduire: comenduíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat comenduírii; plural comenduíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comenduire: comenduíre, vezi comănduire. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMENDUIRE' comendiruicomendiruítcomenduícomenduiálăcomenduírecomenduluícomenítcómenițăCOMENSÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comenduire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comenduire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 288 / V: comenduiremăncomenduire / Plural: comenduireri / Etimologie: comendui] Înv 1 Comanda unei armate. 6 Îs comenduirea pieții Autoritate militară disciplinară care are comanda asupra garnizoanei dintr-un oraș. COMENDUÍRE comenduirei forme Organ militar care supraveghează păstrarea ordinii și disciplinei într-o unitate militară, într-o localitate. |
GRAMATICA cuvântului comenduire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comenduire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comenduire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE comenduire? Vezi cuvântul comenduire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comenduire?[ co-men-du-i-re ] Se pare că cuvântul comenduire are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A o scoate la capăt cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul comenduire are forma: comenduíri
