eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cominatoriu


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Cominatoriu, -ie [ co-mi-na-to-ri-u, i-e ]
VEZI SINONIME PENTRU cominatoriu, -ie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cominatoriu în mai multe dicționare

Definițiile pentru cominatoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMINATÓRIU, -IE:
COMINATÓRIU, -IE adjectiv (juridic) Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză.
       • Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. [< limba franceza comminatoire, latina comminator

– care amenință].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COMINATÓRIU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMINATÓRIU:
COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adjectiv (juridic) Care doar amenință, fără a sancționa efectiv. Măsuri cominatorii. Decret cominatoriu.
       • Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, destinată să asigure mai bine executarea acestuia. Daune cominatorii = (în opoziție cu daune moratorii sau de întîrziere) daune rezultînd dintr-o clauză penală a unui contract.
Forme diferite ale cuvantului cominatoriu: cominatoriu-ie

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cominatoriu
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cominatoriu:
cominatóriu, cominatoriuie a [Atestat: latina medievală / Plural: cominatoriuii / Etimologie: franceza comminatoire, lat comminatorius] 1 (despre măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. 2 (Îs) Daune cominatoriuii Sumă de bani care urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine.
Forme diferite ale cuvantului cominatoriu: cominatoriuie

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COMINATÓRIU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMINATÓRIU:
COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adjectiv (Despre o măsură luată de un organ de jurisdicție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt.
       • Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine.

– Din limba franceza comminatoire.
Forme diferite ale cuvantului cominatoriu: cominatoriu-ie

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COMINATÓRIU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMINATÓRIU:
COMINATÓRIU, -IE adjectiv (juridic) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt.
♦ clauză ĩe = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. (< limba franceza comminatoire, latina comminatorius)
Forme diferite ale cuvantului cominatoriu: cominatoriu-ie

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

COMINATÓRIU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMINATÓRIU:
COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adjectiv (Despre o măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt.
       • Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine.

– Din limba franceza comminatoire.
Forme diferite ale cuvantului cominatoriu: cominatoriu-ie

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

cominatoriu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cominatoriu:
cominatóriu adjectiv masculin [-riu pronume rĭu], forme cominatórie (silabe -ri-e); plural m. și forme cominatórii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cominatoriu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cominatoriu:
cominatoriu a. juridic ce conține o amenințare în caz de contravențiune: sentință cominatorie.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cominatoriu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cominatoriu:
cominatóriu [riu pronume rĭu] adjectiv masculin, forme cominatórie (-ri-e); plural m. și forme cominatórii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'COMINATORIU'
COMILLACÓMINĂcominărítcomináțieCOMINATÓRIUCOMÎ́NDCOMÎNDAcomîndáreComîndaș

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cominatoriu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cominatoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cominatóriu, cominatoriuie a [Atestat: latina medievală / Plural: cominatoriuii / Etimologie: franceza comminatoire, lat comminatorius] 1 despre măsură luată de un organ de justiție Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt.
2 Îs Daune cominatoriuii Sumă de bani care urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine.

GRAMATICA cuvântului cominatoriu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cominatoriu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cominatoriu poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cominatoriu sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE cominatoriu, -ie?
Vezi cuvântul cominatoriu, -ie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cominatoriu, -ie?
[ co-mi-na-to-ri-u, i-e ]
Se pare că cuvântul cominatoriu, -ie are şapte silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL cominatoriu
Inţelegi mai uşor cuvântul cominatoriu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract
Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, destinată să asigure mai bine executarea acestuia
Daune cominatorii = în opoziție cu daune moratorii sau de întîrziere daune rezultînd dintr-o clauză penală a unui contract
Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine
♦ clauză ĩe = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract
Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cazeinat substantiv neutru în sintagma cazeinat de sodiu?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
caracter ereditar sau genă care nu se manifestă decât în absența genei contrare, dominante
țesut format din fibre fine
produs obținut din lapte smântânit
teritoriu situat între granițele a două țări pe care nu staționează forțe armate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app