 | as |
|
| Competenţă [ com-pe-ten-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU competenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului competenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru competenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPETENȚĂ: COMPETÉNȚĂ substantiv feminin 1. capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva. 2. aptitudine, calitate a unei autorități, a unui funcționar de a exercita anumite atribuții. ♦ a fi de competentaa cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competenta a = a se declara fără autoritate, fără pregătirea necesară sau legală pentru a soluționa un litigiu. 3. știința lingvistică implicită, interiorizată de subiecții vorbitori ai unei limbi. 4. particularitate a unui agent morfogenetic de a deplasa elementele unei roci. 5. (biologie) capacitate a celulelor de a reacționa la semnale de dezvoltare. (< limba franceza compétence, latina competentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru competență: competénță substantiv feminin [Atestat: (a. 1839) URICARIUL V, 23/16 / V: competentatínță, (înv) competentație / Plural: competentațe / Etimologie: franceza compétence] 1 Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție. 2 (Jur) Dreptul atribuit de lege unei autorități, unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. 3 (Îe) A fi de competentața cuiva A intra în atribuțiile cuiva. 4-5 (Îe) A-și declina competentața A se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau a se pronunța într-o problemă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPETENȚĂ: COMPETÉNȚĂ substantiv feminin 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. • A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apă, vânt, ghețar) de a deplasa elementele unei roci. [Variante competință substantiv feminin / conform limba franceza compétence, italiana competenza, latina competentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPETENȚĂ: COMPETÉNȚĂ, competențe, substantiv feminin Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. • Expresia: A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva. A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă. [Variante: competínță substantiv feminin] – Din limba franceza compétence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPETENȚĂ: COMPETÉNȚĂ, competențe, substantiv feminin Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. • Expresia: A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva. A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă. [Variante: competínță substantiv feminin] – Din limba franceza compétence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPETENȚĂ: COMPETENȚĂ s. 1. capacitate, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, verb reflexiv:ednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit) practică, volnicie. (Demonstrează o mare competenta în...) 2. autoritate, calitate, cădere, drept, îndreptățire, (învechit) volnicie. (Nu am competenta să mă pronunț.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru competență: competență forme 1. dreptul de a judeca; competența judecătorilor și a tribunalelor e regulată de lege: crimele se judecă de Curtea cu jurați, delictele de tribunalul corecțional, iar contravențiunile de judecătorii de pace; 2. figurat aptitudinea de a decide. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPETENȚĂ: COMPETÉNȚĂ competentae forme 1) Caracter competent. 2) Ansamblu de informații teoretice și practice. A avea competenta. A studia cu competenta. 3) Persoană competentă. A consulta o competenta. [G.-D. competenței] /<fr. compétence Forme diferite ale cuvantului competenta: competentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru competență: *competénță forme, plural e (latina competentia). Dreptu de a judeca, de a examina. Aptitudine, capacitate. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru competență: competénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat competénței; plural competénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru competență: competénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat competénței; plural competénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPETENȚĂ: COMPETÉNȚĂ substantiv feminin vezi competință. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Competență: Competență ≠ incompetență Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPETENTA' compeștitórcompetácompéteCOMPETÉNTCOMPETÉNȚĂcompeténțieCOMPEȚÍCOMPETÍNȚĂCOMPETÍNTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Competență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului competență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1839 URICARIUL V, 23/16 / V: competențătínță, înv competențăție / Plural: competențățe / Etimologie: franceza compétence] 1 Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție. 3 Îe A fi de competențăța cuiva A intra în atribuțiile cuiva. 4-5 Îe A-și declina competențăța A se declara lipsit de autoritate legală sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau a se pronunța într-o problemă. Demonstrează o mare competență în. Nu am competență să mă pronunț. COMPETÉNȚĂ competențăe forme 1 Caracter competent. A avea competență. A studia cu competență. A consulta o competență. |
GRAMATICA cuvântului Competență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului competență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Competență poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE competenţă? Vezi cuvântul competenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul competenţă?[ com-pe-ten-ţă ] Se pare că cuvântul competenţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Competență Inţelegi mai uşor cuvântul competență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ a fi de competentaa cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competenta a = a se declara fără autoritate, fără pregătirea necesară sau legală pentru a soluționa un litigiu A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate legală sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate legală sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Competență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Acid manganic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul competență are forma: competénțe
