 | as |
|
| Complementarism [ com-ple-men-ta-rism ] VEZI SINONIME PENTRU complementarism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului complementarism în mai multe dicționareDefinițiile pentru complementarism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLEMENTARISM: COMPLEMENTARÍSM substantiv neutru Teză fundamentală a empirismului logic, constând în așezarea alături, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în care și prin care se formează noțiunea. [conform limba franceza complémentarisme]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLEMENTARISM: COMPLEMENTARÍSM substantiv neutru teză fundamentală a empirismului logic, constând în asocierea, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în/prin care se formează noțiunea. (< limba franceza complémentarisme) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru complementarism: complementarísm sn [Atestat: DEX2 / Plural: ? / Etimologie: franceza complémentarisme] (Fiz) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLEMENTARISM: COMPLEMENTARÍSM substantiv neutru (filozofie) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din limba franceza complémentarisme. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLEMENTARISM: COMPLEMENTARÍSM substantiv neutru (filozofie) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din limba franceza complémentarisme. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complementarism: complementarísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLEMENTARISM' complectuírecomplectuítCOMPLEMÉNTCOMPLEMENTÁRCOMPLEMENTARÍSMCOMPLEMENTARITÁTECOMPLEMENTARIZÁcomplementarizárecomplementarizát |
GRAMATICA cuvântului complementarism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului complementarism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul complementarism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE complementarism? Vezi cuvântul complementarism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul complementarism?[ com-ple-men-ta-rism ] Se pare că cuvântul complementarism are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Veșnica pomenire?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
