 | as |
|
| Component [ com-po-nent ] VEZI SINONIME PENTRU component PE ESINONIME.COM definiția cuvântului component în mai multe dicționareDefinițiile pentru component din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru component: componént, componentă [Atestat: STAMATI, despre / Plural: componentnți, componente / Etimologie: ger Komponente, it componente] 1 a Care face parte dintr-un întreg Si: alcătuitor. 2 a (Chm; îs) Corpuri componente Corpuri a căror combinație dă un compus. 3 a (Mec; îs) Puteri componente Puteri a căror direcție și intensitate se combină spre a produce o forță unică, numită rezultantă. 4 substantiv feminin Element component (1). 5-6 sn (Chm) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 7 substantiv feminin (Fiz) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dativ 8 snp (Elt; îs) componente active Denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. 9 snp (Elt; îs) componente pasive Denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. Forme diferite ale cuvantului component: componentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPONENT: COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adjectiv Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție; alcătuitor. Considerînd problema țărănească drept o parte componentă a problemei generale a revoluției proletare, a dictaturii proletariatului, Lenin și Stalin au creat o teorie unitară completă despre necesitatea și căile transformării socialiste a agriculturii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 347, 2/1. Vin din toate părțile, pe cale mecanică, piesele componente [ale mașinii]. SAHIA, U.R.S.S. 86. • (chimie) Corpuri componente (și substantivat, n.) = corpuri din a căror combinație rezultă un corp compus. (mecanică) Forțe componente (și substantivat, forme) = forțe a căror direcție și intensitate se combină spre a produce o forță unică (numită rezultantă). Forme diferite ale cuvantului component: component-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPONENT: COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adjectiv, substantiv neutru, substantiv feminin, substantiv masculin 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, forme) Element component (1). 2. substantiv neutru (chimie) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. forme (fizică) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dativ 4. substantiv neutru plural (electronică; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. 5. S. m. și forme Membru al unei echipe, al unei formații (sportive, coregrafice, muzicale etc.). – Din germana Komponente, italiana componente. Forme diferite ale cuvantului component: component-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPONENT: COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adjectiv, substantiv 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, forme) Element component (1). 2. substantiv neutru (chimie) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. forme (fizică) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dativ 4. substantiv neutru plural (electronică; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germana Komponente, italiana componente. Forme diferite ale cuvantului component: component-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPONENT: COMPONÉNT, -Ă adjectiv (adesea s.) Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție etc. • Corpuri componente = corpuri care, combinându-se, dau un corp compus; (fizică) forțe componente (și substantiv feminin) = forțe care produc asupra unui corp același efect ca o singură forță, numită rezultantă. // substantiv feminin (matematică) Proiecție a unui vector pe una din axele sau pe unul din planurile unui sistem de coordonate. [conform latina componentes, germana Komponente, italiana componente]. Forme diferite ale cuvantului component: component-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPONENT: COMPONÉNT, -Ă I. adjectiv (și s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv. II. substantiv feminin (fizică) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector. III. substantiv neutru fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. (< germana Komponente, italiana componente) Forme diferite ale cuvantului component: component-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru component: *componént, -ă adjectiv (latina compónens, -éntis. vezi com-pun). chimie Care intră în compozițiunea unuĭ lucru. S. m. și n., plural e. Componențiĭ apeĭ îs idrogenu și oxigenu. S. forme fizică Fie-care din forțele care, toate la un loc, pot fi înlocuite de o forță unică numită rezultantă. Forme diferite ale cuvantului component: component-ă lacedemoni Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru component: component a. care intră în compozițiune. ║ n. 1. chimie corp ce servă la compunerea altuia; 2. în mecanică, fiecare din forțele a căror totalitate poate fi înlocuită cu o forță unică numită rezultanta. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPONENT: COMPONÉNT2 componentți m. 1) Element din structura unui corp. 2) Substanță care face parte dintr-un compus chimic. 3) Element integrat dintr-un sistem tehnic. /<germ. Komponente, italiana componente Forme diferite ale cuvantului component: componentți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPONENT: COMPONÉNT1 componenttă (componentți, componentte) Care intră în compoziția unui ansamblu; aflat în compoziția unui corp. Parte componenttă. Element component. Forță componenttă. /<germ. Komponente, italiana componente Forme diferite ale cuvantului component: componenttă componentți componentte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPONENT: COMPONENT adjectiv alcătuitor, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (învechit) compozant, compunător. (Elementele component ale unui ansamblu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru component: componént adjectiv masculin, substantiv masculin, plural componénți; forme singular componéntă, plural componénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru component: componént1 adjectiv masculin, plural componénți; forme componéntă, plural componénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru component: componént3 (constituent chimic) substantiv neutru, plural componénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru component: componént2 (persoană) substantiv masculin, plural componénți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru component: componént (chimie) substantiv neutru, plural componénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPONENT' COMPLOTÍSTcomplotístăcómpluCOMPLÚVIUCOMPONÉNTCOMPONÉNȚĂcomponențiálcomponíbilCOMPONÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL component Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului component dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Componént, componentă [Atestat: STAMATI, despre / Plural: componentnți, componente / Etimologie: ger Komponente, it componente] 1 a Care face parte dintr-un întreg Si: alcătuitor. 2 a Chm; îs Corpuri componente Corpuri a căror combinație dă un compus. 3 a Mec; îs Puteri componente Puteri a căror direcție și intensitate se combină spre a produce o forță unică, numită rezultantă. 7 substantiv feminin Fiz Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dativ 8 snp Elt; îs componente active Denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. 9 snp Elt; îs componente pasive Denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. Elementele component ale unui ansamblu. Component al echipei de volei. COMPONÉNT2 componentți m. COMPONÉNT1 componenttă componentți, componentte Care intră în compoziția unui ansamblu; aflat în compoziția unui corp. Parte componenttă. Element component. Forță componenttă. Elementele component ale unui ansamblu. |
GRAMATICA cuvântului component? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului component. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul component poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE component? Vezi cuvântul component desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul component?[ com-po-nent ] Se pare că cuvântul component are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL component Inţelegi mai uşor cuvântul component dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe = corpuri din a căror combinație rezultă un corp compus Mecanică Forțe componente și substantivat, forme = forțe a căror direcție și intensitate se combină spre a produce o forță unică numită rezultantă Substantiv neutru plural electronică; în sintagmele Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc Substantiv neutru plural electronică; în sintagmele Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc Corpuri componente = corpuri care, combinându-se, dau un corp compus; fizică forțe componente și substantiv feminin = forțe care produc asupra unui corp același efect ca o singură forță, numită rezultantă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL component |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a da bătaie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul component are forma: componéntă
La plural substantivul component are forma: componénți
