Definiție compozitie

Cautăm definiția cuvântului compozitie în mai multe dicționare

Definițiile pentru compozitie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compoziție:
compoziție substantiv feminin [Atestat: UNIVERSUL, 22 nov. 1930 / V: compozitieiune / Plural: compozitieii / Etimologie: franceza composition, lat compositio] 1 Totalitate a elementelor care alcătuiesc o unitate Si: alcătuire, compunere, structură. 2 Operă artistică. 3 (Spc) Piesă muzicală. 4 Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale. 5 Totalitatea cunoștințelor muzicale care permit compozitorului să se exprime într-o formă artistică. 6 Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât să se echilibreze între ele. 7-9 Gen de pictură, sculptură sau desen reprezentând personaje în acțiune. 10 Joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv. 11 Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor Si: compunere. 12 (Chm) Modul de compunere a două sau mai multe substanțe. 13 (Chm) Preparat care imită aurul, argintul, pietrele prețioase etc. 14 (Reg) Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică, în scopul de a micșora frecarea. 15 (Tip) Culegere. 16 (Desen; îs) Hârtie de " Hârtie specială cu pătrățele, pe care se desenează modele (țesături, broderii etc.).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COMPOZIȚIE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPOZIȚIE:
COMPOZÍȚIE, compoziții, substantiv feminin

1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate sau un compus; structură, compunere. vezi alcătuire. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și Comitetul său Central acordă o excepțională atenție îmbunătățirii compoziției calitative a partidului. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 43. Compoziția Marii Adunări Naționale ieșite din alegeri oglindește această întărire a pozițiilor politice ale clasei muncitoare și ale aliatei ei, țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I

11.
♦ (chimie) Compus, amestec, soluție rezultată din combinarea mai multor elemente sau substanțe; proporția elementelor care intră într-un corp compus.

2. Operă, bucată, compunere artistică (în special muzicală). O compoziție de Ceaikovski.

3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; prin extensie catedra la care se predă acest studiu.

4. Calitate a unui tablou, constînd în dispunerea convenabilă a elementelor imaginii, în așa fel încît să se echilibreze între ele.
♦ Gen de pictură reprezentînd personaje în acțiune.

5. Exercițiu școlar constînd în dezvoltarea în scris a unei teme.

– Pronunțat: -ți-e.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

COMPOZIȚIE

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPOZIȚIE:
COMPOZÍȚIE substantiv feminin

1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un compus; structură.
♦ Compus; amestec.

2. Operă artistică, în special muzicală.
♦ Modul de organizare internă a unei opere literare.

3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli.
♦ Mod în care a fost compusă o bucată muzicală; structură muzicală.

4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou.
♦ (fotografie) Aranjament artistic și rațional al unei imagini.
♦ Gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune.

5. Interpretare a unui rol de către un actor, care prezintă trăsăturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului.

6. Lucrare scrisă a unui elev în care se dezvoltă o temă oarecare.

7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi.

8. Formă de tipar constituită din elementele ei componente. [Gen. -iei, variantă compozițiune substantiv feminin / conform limba franceza composition, italiana composizione, latina compositio].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COMPOZIȚIE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPOZIȚIE:
COMPOZÍȚIE, compoziții, substantiv feminin

1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire.

2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală.
♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; totalitatea cunoștințelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică.

3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele.
♦ Gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acțiune.

4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv.

5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere.

6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică, cu scopul de a micșora frecarea.

– Din limba franceza composition, latina compositio.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMPOZIȚIE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPOZIȚIE:
COMPOZÍȚIE, compoziții, substantiv feminin

1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire, componență.

2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală.
♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; totalitatea cunoștințelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică.

3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele.
♦ Gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acțiune.

4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv, cu calități fizice sau de vârstă deosebite de ale sale.

5. Lucrare școlară pe o temă dată; compunere (3).

6. Aliaj de cositor și plumb, folosit la căptușirea cuzineților lagărelor de alunecare.

– Din limba franceza composition, latina compositio.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COMPOZIȚIE

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPOZIȚIE:
COMPOZÍȚIE substantiv feminin

1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură.
       • compus; amestec.

2. operă artistică, muzicală.
       • mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare.

3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli.
       • mod în care a fost compusă o bucată muzicală.

4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou.
       • (fotografie) aranjament artistic și rațional al unei imagini.
       • gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune.

5. tip de interpretare a unui rol de către un actor.

6. compunere (4).

7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi.

8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< limba franceza composition, latina compostio)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

COMPOZIȚIE

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPOZIȚIE:
COMPOZIȚIE s.

1. (muzică) cîntec, melodie, muzică, (livresc) melopee, melos, (învechit) scop. (O compozitie foarte armonioasă.)

2. (muzică) partitură, (rar) partițiune. (I-a înmînat compozitie pentru a o executa.)

3. bucată, piesă. (O anumită compozitie muzicală, literară etc.)

4. compunere. (Ce compozitie aveți ca temă pentru astăzi?)

5. alcătuire, economie, organizare, organizație, structură, (rar) substanță, (figurat) urzeală. (Care este compozitie lucrării?)

6. alcătuire, componență, structură. (Comisia are compozitie următoare...)

7. (tipografie) compunere, culegere, cules, zețuire, zețuit. (compozitie a unui material.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

COMPOZIȚIE

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPOZIȚIE:
COMPOZÍȚIE compozitiei forme

1) Totalitate a elementelor componente ale unui întreg; constituție; structură; factură; componență.

2) Operă artistică (mai ales muzicală).

3) Arta de a crea motive muzicale; studiul regulilor după care se compune muzica. Clasă de compozitie.

4) Mod de aranjare a elementelor unei imagini.

5) rar Lucrare pe o temă literară sau liberă scrisă de un elev cu scopul verificării cunoștințelor lui; compunere.

6) Aliaj de cositor cu destinație specială. [articulat compoziția; genitiv dativ compoziției; silabe -ți-e] /<fr. composition, latina compositio, compozitieonis
Forme diferite ale cuvantului compozitie: compozitiei
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

compoziție

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru compoziție:
compoziți(un)e forme

1. lucrarea de a compune și lucrul compus;

2. așezarea caracterelor tipografice, zaț;

3. temă făcută de școlar pentru un concurs;

4. compunerea unei opere literare.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

compoziție

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compoziție:
compozíție (-ți-e) substantiv feminin, articulat compozíția (-ți-a), genitiv dativ articulat compozíției; plural compozíții, articulat compozíțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

compoziție

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compoziție:
compozíție substantiv feminin → poziție
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'COMPOZITIE'

COMPOZÉE COMPOZÍT compozítă COMPOZÍTE COMPOZÍȚIE COMPOZIȚIONÁL COMPOZIȚIÚNE compozitív compozitoáre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compoziție

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compoziție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

1930 / V: compozițieiune / Plural: compozițieii / Etimologie: franceza composition, lat compositio] 1 Totalitate a elementelor care alcătuiesc o unitate Si: alcătuire, compunere, structură.

O compoziție foarte armonioasă.

I-a înmînat compoziție pentru a o executa.

O anumită compoziție muzicală, literară etc.

Ce compoziție aveți ca temă pentru astăzi? 5.

Care este compoziție lucrării? 6.

Comisia are compoziție următoare.

Compoziție a unui material.

COMPOZÍȚIE compoziției forme 1 Totalitate a elementelor componente ale unui întreg; constituție; structură; factură; componență.

Clasă de compoziție.

Composition, latina compositio, compozițieonis.

I-a înmânat compoziție pentru a o executa.

O anumită compoziție muzicală, literară etc.

GRAMATICA cuvântului compoziție?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compoziție.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compoziție poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul compoziție sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul compoziție are forma: compozíții

VEZI PLURALUL pentru compoziție la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE compoziție?

Vezi cuvântul compoziție desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compoziție?

[ com-po-zi-ți-e ]
Se pare că cuvântul compoziție are cinci silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compoziție

partitură partițiune bucată piesă
VEZI SINONIME PENTRU compoziție PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Tabla înmulțirii?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc
a vorbi savant, afectat
tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere
fâșie de uscat care desparte o lagună sau un liman de mare; săgeată litorală, perisip
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?