 | as |
|
| Compromis [ com-pro-mis ] VEZI SINONIME PENTRU compromis PE ESINONIME.COM definiția cuvântului compromis în mai multe dicționareDefinițiile pentru compromis din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compromis: compromís1 sn [Atestat: PRAVILA (1814), XIV/13 / V: (înv) compromismés / Plural: compromisuri, (rar) compromise / Etimologie: franceza compromis] 1 Înțelegere bazată pe cedări reciproce Si: concesie, învoială. 2 (Jur) înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. 3 Combinație concesivă între elemente (incompatibile), făcută și acceptată pentru a pune capăt unei situații (litigioase). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS1 compromissă (compromisși, compromisse) 1) (despre persoane) Care este cu reputația pătată; discreditat; dezonorat. 2) (despre acțiuni, planuri) Care este pus în pericol; aflat în primejdie; primejduit; zădărnicit. Recoltă compromissă. /v. a compromite Forme diferite ale cuvantului compromis: compromissă compromisși compromisse Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS1, compromisuri, substantiv neutru Înțelegere, acord bazat pe cedări, pe renunțări reciproce. Adică, iar compromisuri? Mai lasă tu, mai las eu, pînă, din tocmeală in tocmeală, ne întoarcem de unde-am plecat. C. PETRESCU, Î. II 126. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS1, compromisuri, substantiv neutru Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din limba franceza compromis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS1, compromisuri, substantiv neutru Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înțelegere între două sau mai multe persoane ori state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din limba franceza compromis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS substantiv neutru 1. (juridic) Înțelegere potrivit căreia părțile în litigiu se supun judecății unor arbitri. 2. Înțelegere, acord care se bazează pe renunțări și pe concesii reciproce. [plural -suri. / < limba franceza compromis]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS2 compromisuri n. 1) Acord obținut prin cedări reciproce; concesie. 2) Convenție prin care părțile cointeresate apelează la un arbitru în vederea rezolvării unui litigiu dintre ele. /<fr. compromis Forme diferite ale cuvantului compromis: compromisuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS substantiv neutru 1. înțelegere, acord bazat pe renunțări și concesii reciproce. 2. înțelegere potrivit căreia părțile în litigiu se supun judecății unor arbitri. (<fr. compromis) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru compromis: compromis n. 1. act prin care cineva își supune cauza la judecata unui arbitru; 2. gramatică combinarea sau fuziunea a doi termeni sinonimi: ciuhurez e un compromis din ciuh și hurez. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru compromis: *compromís n., plural urĭ și e (în franceză compromis). Contract pin care doĭ se supun judecățiĭ altuĭa (arbitraj) saŭ îșĭ cedează ceva unu altuĭa (transacțiune). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compromis: compromís2, compromisă a [Atestat: GHICA, A. 600 / Plural: compromisiși, compromise / Etimologie: compromite] 1 (despre oameni) Cu reputația pătată Si: discreditat, (pfm) deochiat. 2 Stricat. Forme diferite ale cuvantului compromis: compromisă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adjectiv 1. (Despre oameni) Cu reputația pătată; discreditat. 2. Primejduit, stricat. – vezi compromite. Forme diferite ale cuvantului compromis: compromis-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adjectiv 1. (Despre oameni) Cu reputația pătată; discreditat. 2. Primejduit, stricat. – vezi compromite. Forme diferite ale cuvantului compromis: compromis-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adjectiv (Despre persoane) Cu reputația pătată; discreditat. Negustor compromis. Forme diferite ale cuvantului compromis: compromis-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMIS adjectiv dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit, (figurat) pătat, pîngărit, profanat. (Un om compromis.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMIS substantiv concesie. (Nu face nici un compromis.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compromis: compromís substantiv neutru, plural compromísuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compromis: compromís substantiv neutru, plural compromísuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COMPROMIS: COMPROMÍS adjectiv verbal dezonorat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPROMIS' compromentátcomproméscomprometarisicomprometarisítCOMPROMÍScompromisáriuCOMPROMISÓRIUcompromítcompromitá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL COMPROMIS Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compromis dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Compromís1 sn [Atestat: PRAVILA 1814, XIV/13 / V: înv compromismés / Plural: compromisuri, rar compromise / Etimologie: franceza compromis] 1 Înțelegere bazată pe cedări reciproce Si: concesie, învoială. COMPROMÍS1 compromissă compromisși, compromisse 1 despre persoane Care este cu reputația pătată; discreditat; dezonorat. Recoltă compromissă. COMPROMÍS2 compromisuri n. Compromís2, compromisă a [Atestat: GHICA, A. 600 / Plural: compromisiși, compromise / Etimologie: compromite] 1 despre oameni Cu reputația pătată Si: discreditat, pfm deochiat. Un om compromis. Nu face nici un compromis. Nu face nici un compromis. |
GRAMATICA cuvântului COMPROMIS? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compromis. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COMPROMIS poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE compromis? Vezi cuvântul compromis desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compromis?[ com-pro-mis ] Se pare că cuvântul compromis are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL COMPROMIS |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cerc polar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul compromis are forma: compromísuri
