eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție compromitere


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Compromitere [ com-pro-mi-te-re ]
VEZI SINONIME PENTRU compromitere PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului compromitere în mai multe dicționare

Definițiile pentru compromitere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPROMITERE:
COMPROMITERE s.

1. discreditare, (rar) discredit. (compromitere unei cauze nobile.)

2. batjocorire, dezonorare, necinstire, terfelire, (figurat) întinare, mînjire, murdărire, pătare, pîngărire, profanare, spurcare, (învechit figurat) profanațiune. (compromitere memoriei cuiva.)

3. periclitare, primejduire. (compromitere recoltei de bumbac.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

compromitere
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compromitere:
compromítere substantiv feminin [Atestat: STAMATI, despre / V: compromiteretáre / Plural: compromitereri / Etimologie: compromite] 1 Determinare a pierderii bunei reputații a cuiva Și:# discreditare. 2 Pierdere a bunei reputații. 3 Pricinuire a unui rău Si: periclitare. 4 Distrugere.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COMPROMITERE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPROMITERE:
COMPROMÍTERE substantiv feminin Acțiunea de a compromite și rezultatul ei; discreditare, primejduire; distrugere. [< compromite].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COMPROMITERE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPROMITERE:
COMPROMÍTERE, compromiteri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) compromite.

– vezi compromite.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMPROMITERE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPROMITERE:
COMPROMÍTERE, compromiteri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) compromite.

– vezi compromite.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

compromitere
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compromitere:
compromítere substantiv feminin, genitiv dativ articulat compromíterii; plural compromíteri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

COMPROMITERE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPROMITERE:
COMPROMITÉRE, compromiteri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) compromite.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

compromitere
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compromitere:
compromítere substantiv feminin, genitiv dativ articulat compromíterii; plural compromíteri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'COMPROMITERE'
compromitarisítcompromitátCOMPROMIȚĂTÓRCOMPROMÍTECOMPROMÍTEREcomproprietárcomptCOMPTÁCOMPTÁBIL, -Ă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compromitere
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compromitere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Compromitere unei cauze nobile.
Compromitere memoriei cuiva.
Compromitere recoltei de bumbac.
Compromítere substantiv feminin [Atestat: STAMATI, despre / V: compromiteretáre / Plural: compromitereri / Etimologie: compromite] 1 Determinare a pierderii bunei reputații a cuiva Și:# discreditare.
Compromitere unei cauze nobile.
Compromitere recoltei de bumbac.

GRAMATICA cuvântului compromitere?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compromitere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compromitere poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul compromitere sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul compromitere are forma: compromíteri
VEZI PLURALUL pentru compromitere la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE compromitere?
Vezi cuvântul compromitere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compromitere?
[ com-pro-mi-te-re ]
Se pare că cuvântul compromitere are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compromitere

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Plural?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fenec
dreaptă de intersecție a planului ecuatorului cu planul elipticii
cele mai mici vase de sânge, care servesc la hrănirea țesuturilor și stabilesc legătura între vene și artere
homosexualitate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app