 | as |
|
| Compune [ com-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU compune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului compune în mai multe dicționareDefinițiile pentru compune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a compune (forma la infinitiv) A compune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPÚNE, compún, verb III. tranzitiv 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui, a face un întreg. Aceste cărți compun biblioteca mea. reflexiv (Despre un întreg) A consta, a fi alcătuit din... Organismele animale și cele vegetale se compun din celule. ▭ Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini... NEGRUZZI, S. I 96. Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură... compusă de un județ și... doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14. 2. (Cu privire la opere literare, muzicale etc.) A crea, a scrie, a redacta. Poezie compusă în cinstea zilei de 23 August. ▭ Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte, Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună. ALEXANDRESCU, P. 92. [Dimitrie Cantemir] compuse un tractat in limba rusească, care a rămas manuscript. NEGRUZZI, S. II 153. – Forme gramaticale: perfectul simplu compusei, participiu compus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPUNE verb 1. a alcătui, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (învechit) a izvodi, a redija, a tocmi. (A compune o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a concepe, a elabora, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (El a compune raportul.) 3. a alcătui, a construi. (compune o frază.) 4. (tipografie) a culege, a zețui. (A compune materialul de tipărit.) 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (învechit) a informa, a săvîrși. (Elemente care compune un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este compune din două corpuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru compune: compúne (compún, ús), verb – 1. A forma, a alcătui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o operă. latina componere (secolul XIX), cu sensurile limba franceza composer și cu conjug. limba română a pune. – derivat compunere, substantiv feminin; compoziție, substantiv feminin, din limba franceza composition; compozitor, substantiv masculin, din limba franceza compositeur; compozant, substantiv neutru, din limba franceza composant; descompune, verb, format pe baza limba franceza dècomposer; descompunere, substantiv feminin Forme diferite ale cuvantului compune: compún compuneús Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compune: compúne [Atestat: KRETZULESCU, A. 9/23 / prezentul indicativ: compún / Etimologie: lat componere] 1 verb tranzitiv: (despre elementele unui întreg) A forma un întreg Si: a alcătui. 2 verb tranzitiv: A crea o operă literară Si: a redacta, a scrie. 3 verb tranzitiv: A crea o operă muzicală Si: a scrie. 4 verb tranzitiv: (Tip) A culege un text Si: a zețui. 5 verb reflexiv: (despre un întreg) A fi alcătuit din... 6 verb reflexiv: A se forma. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPÚNE, compún, verb III. tranzitiv 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ reflexiv (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [perfectul simplu compuséi, participiu compus] – Din latina componere (după pune). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPÚNE, compún, verb III. tranzitiv 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ reflexiv (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [perfectul simplu compuséi, participiu compus] – Din latina componere (după pune). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPÚNE verb III. trecut 1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ reflexiv A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compún, perfect simplu -usei, conjuncție -nă, participiu -us. / < latina componere, conform limba franceza composer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru compune: compune vezi 1. a forma un tot din mai multe părți; 2. în mecanică: a forma rezultanta forțelor; 3. în tipografie: a aduna caracterele spre a forma vorbe; 4. a produce, a crea: compun versuri, o arie de muzică; 5. a lucra la o operă literară. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPÚNE verb I. trecut 1. a alcătui, a forma un întreg. 2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc. II. reflexiv a consta, a fi alcătuit din... (<lat. componere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compune: compúne (a compune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compún, persoana a doua singular: tu compúi, persoana întâi plural: noi compúnem; conjunctiv prezent 3 să compúnă; gerunziu compunấnd; participiu compús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compune: compúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compún; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural compúnă; gerunziu compunând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPUNE' compuncțióscompuncțiúneCOMPÚNDCOMPUNDÁRECOMPÚNECOMPÚNEREcompúrcompurtácompurtáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A compune o operă valoroasă. El a compune raportul. Compune o frază. A compune materialul de tipărit. Elemente care compune un ansamblu. Blocul este compune din două corpuri. Elemente care compune un ansamblu. Blocul este compune din două corpuri. Compúne a compune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compún, persoana a doua singular: tu compúi, persoana întâi plural: noi compúnem; conjunctiv prezent 3 să compúnă; gerunziu compunấnd; participiu compús. |
GRAMATICA cuvântului compune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compune poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE compune? Vezi cuvântul compune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compune?[ com-pu-ne ] Se pare că cuvântul compune are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Maestru de ceremonie sau de ceremonii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
