eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție comuna


PROPOZIȚIIEXPRESII PLURALGRAMATICĂSILABE
Comună [ co-mu-nă ]
VEZI SINONIME PENTRU comună PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului comuna în mai multe dicționare

Definițiile pentru comuna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMUNĂ:
COMÚNĂ, comune, substantiv feminin

I. Unitate administrativă compusă din unul sau mai multe sate, condusă de un sfat popular comunal. Comuna este un centru important de populație țărănească, compus din unul sau mai multe sate, avînd o populație în jurul a 3000 de locuitori. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 44.
       • (În vechea organizare administrativă a țării) Comună urbană vezi urban. Comună rurală vezi rural.
♦ (În evul mediu) Așezare urbană în țările din apusul Europei (în special în Franța, Italia și Germania), care s-a dezvoltat în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și care se bucura de o anumită autonomie.

2. (În expresie) Comuna primitivă = prima formație socială, corespunzînd unor forțe de producție slab dezvoltate, în care baza relațiilor de producție o constituia proprietatea în comun a mijloacelor de producție, relațiile între oameni fiind de colaborare și ajutor reciproc, fără clase sociale și fără exploatarea omului de către om. În orînduirea comunei primitive, baza raporturilor de producție o formează proprietatea socială asupra mijloacelor de producție. STALIN, PROBL. LEN. 877. Comuna agricolă forma cea mai înaltă a cooperării gospodăriilor țărănești, în care proprietatea obștească se va extinde asupra tuturor mijloacelor de producție. Comunele agricole apărute în U.R.S.S. în prima etapă a organizării colhozurilor erau premature datorită tehnicii insuficient dezvoltate și au fost reorganizate în arteluri. Comuna agricolă viitoare va apărea atunci cînd pe ogoarele și în fermele artelurilor vor fi din abundență cereale, vite, păsări, legume și tot felul de alte produse, cînd artelurile vor avea spălătorii mecanice, bucătării-cantine moderne, fabrici de pîine etc. STALIN, O. XIII 372. Comuna (din Paris) = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate și constituind prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului. Aniversarea Comunei. ▭ Comuna din Paris a dat avînt proletariatului din lumea întreagă în lupta contra orînduirii sociale capitaliste, înarmîndu-l cu experiențele dobîndite de ea în lupta pentru socialism. ENGELS, la MARX, R. CIV.

6. Comuna din Paris s-a născut în focul luptei proletariatului parizian pentru apărarea patriei cotropite de armatele germane și pentru răsturnarea burgheziei, care, trădînd interesele naționale, a capitulat în fața cotropitorilor și s-a aliat cu ei împotriva propriului popor. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1989.

3. (În expresie) Camera Comunelor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



comună
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comună:
comúnă substantiv feminin [Atestat: PRETORIAN, DR. C. 55 / V: (pop) comunamấnă / Plural: comunane / Etimologie: franceza commune] 1 Unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar. 2 Locuitorii comunei (1) Si: comunitate, obște. 3 (Pop) Primărie. 4 (Îem) Așezare urbană din țările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedând o anumită autonomie. 5 (Ist; în Franța) Formă de conducere instaurată la Paris, în august 1792, de mica burghezie franceză, sprijinită de masele populare. 6 (îs) Comuna din Paris Guvern insurecțional francez, fonnat la Paris în martie 1871, după retragerea germană, opera socialiștilor și a muncitorilor, care au încercat să administreze afacerile publice fără să recurgă la stat. 7 (În Anglia) Oraș care alege deputați în Parlament. 8 (Îs) Camera Comunelor Una dintre cele două camere ale Parlamentului englez (cu reprezentanții orașelor). 9 (Îs) Comuna primitivă Prima treaptă de dezvoltare a societății omenești, caracterizată prin munca în comun și prin împărțirea egală a bunurilor materiale.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COMUNĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMUNĂ:
COMÚNĂ substantiv feminin

1. Oraș medieval (dezvoltat în apusul Europei din vechile cetăți situate pe căile de comunicație comercială), care se bucura de o anumită autonomie politică.
♦ Diviziune teritorială, administrată de un primar și de un consiliu municipal.

2. Unitate administrativă compusă din unul sau mai multe sate sau cătune și condusă de un consiliu popular comunal.

3. Comună primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, corespunzând unor forțe de producție slab dezvoltate, bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și pe relații de colaborare și ajutor reciproc.
       • Comuna din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate; Camera Comunelor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez. [plural -ne / < limba franceza commune, italiana comune, conform limba latină medievală communa].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COMUNĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMUNĂ:
COMÚNĂ substantiv feminin

1. oraș medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.

2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.

3. comuna primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, cu nivelul scăzut al forțelor de producție, proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și egalitatea în repartiția produselor.
       • C-a din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez. (<fr. commune)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



comună
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru comună:
comună forme

1. odinioară în apusul Europei (Italia, Franța), corpul burghezilor unui oraș sau târg cari se guvernau ei înșiși: emanciparea comunelor;

2. azi, diviziune teritorială administrată de un primar, asistat de un consiliu comunal: mai multe comune formează o plasă; în România sunt comune urbane sau orașe și comune rurale sau sate;

3. reunirea tuturor locuitorilor unei comune;

4. Camera Comunelor, unul din cele două corpuri ale Parlamentului englez: Camera Comunelor și Camera Lorzilor;

5. Comuna, putere revoluționară instalată la Paris în 1792 și în 1871.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COMUNĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMUNĂ:
COMÚNĂ, comune, substantiv feminin

1. Unitate de bază administrativ-teritorială, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar.
♦ (În Evul Mediu) Așezare urbană în țările din Apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedând o anumită autonomie.

2. (În sintagma) Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare a societății omenești, caracterizată prin munca în comun și prin împărțirea egală a bunurilor materiale.

– Din limba franceza commune.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COMUNĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMUNĂ:
COMÚNĂ, comune, substantiv feminin

1. Unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar.
♦ (În evul mediu) Așezare urbană în țările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedând o anumită autonomie.

2. (În sintagma) Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare a societății omenești, caracterizată prin munca în comun și prin împărțirea egală a bunurilor materiale.

– Din limba franceza commune.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMUNĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMUNĂ:
COMÚNĂ comunae forme

1) Colectiv de persoane care s-au unit pentru a munci și a duce o viață în comun. comuna de muncă.
       • comuna primitivă prima formație social-economică omenească. 2): comunaa din Paris guvern revoluționar, creat de muncitorii parizieni în 1871.

3) Diviziune administrativ-teritorială rurală compusă din unul sau mai multe sate și condusă de un primar.

4) (în evul mediu în Europa Occidentală) Oraș care a obținut independența față de stăpânul unui domeniu feudal. [G.-D. comunei] /<fr. commune
Forme diferite ale cuvantului comuna: comunae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

comună
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comună:
*comúnă forme, plural e (în franceză commune, despre latina popular communa, cl. communia, n. plural despre communis, comun). Oraș orĭ sat. (Orașu e comună urbană, satu rurală). În evu mediŭ, în vestu Eŭropeĭ, asociațiune de burghejĭ din aceĭașĭ localitate care aveaŭ drept să se guverneze singurĭ. Camera Comunelor, a doŭa cameră în Anglia pe lîngă Camera Lorzilor.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

comună
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comună:
comúnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat comúnei; plural comúne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

comună
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comună:
comúnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat comúnei; plural comúne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'COMUNA'
ComteComuCOMULTÍPLUCOMÚNCOMÚNĂCOMUNÁLCOMUNÁRDcomunárdăCOMUNÉROS

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comună
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comună dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
55 / V: pop comunămấnă / Plural: comunăne / Etimologie: franceza commune] 1 Unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar.
COMÚNĂ comunăe forme 1 Colectiv de persoane care s-au unit pentru a munci și a duce o viață în comun.
Comună de muncă.
       • comună primitivă prima formație social-economică omenească.
2: comunăa din Paris guvern revoluționar, creat de muncitorii parizieni în 1871.



GRAMATICA cuvântului comună?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comună.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comună poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul comună sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul comună are forma: comúne
VEZI PLURALUL pentru comună la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE comună?
Vezi cuvântul comună desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comună?
[ co-mu-nă ]
Se pare că cuvântul comună are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL comună
Inţelegi mai uşor cuvântul comună dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În expresie Comuna primitivă = prima formație socială, corespunzînd unor forțe de producție slab dezvoltate, în care baza relațiilor de producție o constituia proprietatea în comun a mijloacelor de producție, relațiile între oameni fiind de colaborare și ajutor reciproc, fără clase sociale și fără exploatarea omului de către om
Comuna din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate și constituind prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului
În expresie Camera Comunelor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez
Comună primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, corespunzând unor forțe de producție slab dezvoltate, bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și pe relații de colaborare și ajutor reciproc
Comuna din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate; Camera Comunelor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez
Comuna primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, cu nivelul scăzut al forțelor de producție, proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și egalitatea în repartiția produselor
C-a din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez
În sintagma Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare a societății omenești, caracterizată prin munca în comun și prin împărțirea egală a bunurilor materiale
În sintagma Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare a societății omenești, caracterizată prin munca în comun și prin împărțirea egală a bunurilor materiale



© 2023 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a face un bun imobil vânzător?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
într-o parte și în alta
a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale
a pune în vânzare, a vinde
a zăcea de boală
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app